Multă vreme America s-a erijat în apărătorul Europei și așa a și fost. A salvat democrația în timpul ultimului război mondial, iar planul Marshall a reconstruit vestul continentului din cenușă.
Între timp, lucrurile s-au schimbat. Ultima confruntare directă dintre Barack Obama și Mitt Romney pe tema politicii externe a ignorat pur și simplu subiectul Europa. O singură dată a fost amintită și în contextul delicat al crizei profunde. Spune Romney: Dacă Obama va câștiga un al doilea mandat, SUA vor ajunge în situația Greciei.
În rest, mai nimic despre Europa, ci despre China, Asia, Iran.
Dar alegerile din SUA au pentru lume și pentru Europa mai ales o importanță specială. Sunt mai multe aspecte ale acestui interes. SUA sunt cel mai important partener comercial al Europei. SUA sunt cel mai mare aliat militar al Europei. Dar mai este Europa un punct de interes al SUA? Aici lucrurile scârțâie. Atenția americanilor se îndreaptă acum spre China, spre Asia. De acolo va veni dezvoltarea, acela va fi noul pol de putere.
În campania pentru alegerile interne din Partidul Republican câștigate de Mitt Romney, Europa a fost deseori prezentată ca un partener nevolnic. Nu este de mirare de ce liderii europeni și chiar publicul și-ar dori în continuare la Casa Albă un Barack Obama ceva mai relaxat și mai apropiat de bătrânul continent, chiar dacă în 4 ani de mandat el nu a avut decât un singur turneu important în Europa în timpul căruia a subliniat, totuși, atașamentul său față de bătrânul continent.
Această orientare a lui Obama l-a făcut o țintă a criticilor în legătură cu Europa. Pentru Romney, Europa nu este un model. În primul rând, nu este un model de societate pentru că modelul ei social de piață nu este de urmat – împinge țările spre dezastru prin programul de cheltuieli uriașe. Așa a făcut și Obama – spune Romney – a urmat modelul european și de aceea America este unde este, iar americanii plătesc sume colosale când banii le-ar putea rămâne în buzunar pentru propria lor bunăstare.
Republicanii susțin măsuri de reducere a cheltuielilor statului, vor un stat minimal, de aceea Europa le stă în gât.
Pentru republicanii americani, Europa este un “killers field”, este mai rău decât în China. Iar Obama “intenționează să transforme SUA într-un stat asistat social, de tip european”.
La un miting din New Hamshire, în timpul campaniei pentru alegerile interne Mitt Romney declara: “Nu cred în Europa. Cred în America. Nu cred că Europa funcționează pentru Europa. Și știu că nu va funcționa aici”.
Cu alte cuvinte, un discurs cu valențe antieuropene.
Nu ar fi însă primul care face acest lucru – mai toți președinții republicani au avut un dinte împotriva Europei. Să ne amintim de cearta de dinaintea declanșării războiului din Irak, când Europa a fost împărțită în două de un influent om al administrației republicane, Donald Rumsfeld, în “Noua Europă” (Europa de Est favorabilă invaziei) și “Vechea Europă”.
Dar, odată cu criza, atacul a crescut în intensitate, pe măsură ce interesul american față de Europa a scăzut. Pentru că, mai ales în tabăra republicană, slăbiciunea Europei este privită ca o povară și amenință revenirea economică a Americii. La fel cred și mulți democrați și de aici insistențele unor economiști americani apropiați acestei tabere ca Europa să abandoneze austeritatea, iar Banca Central Europeană să pompeze bani pentru susținerea creșterii economice.
Iată de ce a fi “european” este un cuvânt de ocară, în special în ochii republicanilor.
Aceasta, la nivel de concept, de politică. La nivel practic, criza din Europa chiar are efecte în relațiile economice dintre cele două puteri.
Într-unul dintre blogurile sale publicația Le Monde trecea recent în revistă nivelul de dezangajare a industriei americane din Europa. De ce pleacă americanii? Pe fondul întăririi dolarului în fața euro, ele pierd avantajul obținut din diferența de curs și atunci preferă să se întoarcă acasă.
Recent numărul 1 mondial în producția chimică Dow Chemical a anunțat închiderea a 20 de uzine, dintre care patru în Europa. La o zi după acest anunț fabricantul de batiste de hârtie Kimberly-Clark anunța suprimarea în Europa a 1.300 – 1.500 de locuri de muncă.
Compania Ford (prezentă și în România) vrea să-și închidă fabrica din Belgia de la Genk și pe cea din Marea Britanie de la Southampton. – 5.700 de locuri de muncă în total. Fabricantul de microprocesoare AMD, gigantul în chimie Dupont și grupul Colgate au anunțat reduceri importante de personal în întreaga lume, fără a spune și unde.
“Dincolo de scăderea cererii – criza conduce la asta – multinaționalele au parte, de asemenea, de o rată de schimb defavorabilă în uniunea monetară pe măsură ce dolarul se întărește în fața euro diminuând în mod mecanic profiturile realizate în Europa”, arată Le Monde.
Astfel, marile grupuri americane preferă să parieze pe țara lor, cum o fac deja General Electric și Chrysler, care și-au majorat investițiile pe continentul american, iar altele și-au relocat producția, cum sunt cazurile constructorului de automobile General Motors și a celui de ascensoare Otis, care s-au angajat să repatrieze sute de joburi.
Din 2000 încoace industria americană a pierdut cinci milioane de locuri de muncă.