“Fereastra” de oportunitate de care ar fi putut profita Finanțele s-a închis la începutul acestei luni, după ce Polonia reușise în ultima săptămână din octombrie să emită bonduri de 2 mld. dolari pe 10 ani cu cupon de 5% și randament de 5,176%.
După mai multe întârzieri cauzate inclusiv de procedura selectării avocaților, proiectul lansării de bonduri în State a intrat în linie dreaptă săptămâna trecută, când piețele acumulaseră din nou tensiuni puternice, iar prima de risc pentru România și pentru majoritatea țărilor din regiune începuse să urce de la o zi la alta.
În cele din urmă Finanțele au angajat casa de avocatură Linklaters, în timp ce pentru posturile de manageri ai emisiunii au fost mandatate băncile internaționale Citigroup, Deutsche Bank și HSBC, în cadrul unui grup de dealeri din care au mai făcut parte Barclays, BNP Paribas, Erste Group, Société Générale și UniCredit.
Dacă la emisiunea de eurobonduri de 1,5 mld. euro din luna iunie banii au fost strânși doar de SocGen și Erste, echipa mult mai puternică angajată pentru ieșirea din State nu a reușit să depășească o conjunctură de piață mai mult decât nefavorabilă.
Chiar și Slovacia, care are CDS-ul la 280 de puncte, aproape de cel al Poloniei, a fost marți nevoită să amâne o emisiune de eurobonduri după ce a primit cereri de subscriere de numai 13 mil. euro ! – analiștii vorbind despre o evaporare a lichidităților disponibile pe regiune.
Cu excepția Poloniei, care rămâne o oază de rezistență, întreaga regiune a fost lovită de o nouă undă de șoc care se propagă pe piețele financiare, cea mai afectată fiind Ungaria, cu CDS-ul la 620 de puncte.
Prima de risc pentru România reflectată de cotațiile CDS-urilor a continuat să urce până la 463 de puncte de bază (4,63 puncte procentuale), ceea ce ar fi condus la o dobândă în dolari de peste 7%, du pă unele estimări de pe piață, adică un nivel extrem de greu de acceptat.
Teoretic, România ar arăta mai bine decât Ungaria, iar unele fonduri americane ar fi fost interesate să-și mute expunerile, însă situația de pe piață antrenează un preț al banilor foarte ridicat.
Emisiunea de bonduri în State era așteptată ca un test major privind credibilitatea României în ochii investitorilor străini după aproape trei ani de acord cu FMI, după reforme dure și reduceri de cheltuieli care duc deficitul bugetar spre 4,4% din PIB anul acesta și spre 1,9% din PIB anul viitor.
Numai că în actualul context internațional piețele nu mai fac diferențieri, tonul îl dau percepțiile despre riscul de contagiune, iar România este privită drept o țară care ar putea avea mari probleme din cauza băncilor care riscă să rămână fără finanțare. Pe de altă parte, potențialul succes al plasării de titluri în State era pus și pe seama unei componente politice importante, având în vedere parteneriatul strategic, inclusiv la nivel militar. Cu toate acestea, România trebuie să aștepte vremuri mai bune și să digere acest semnal prost al eșecului pe piață.
Miliardul din State ar fi trebuit să simplifice socotelile Finanțelor pe final de an, însă acum trebuie regândit planul. Din fericire, în ultima vreme statul a putut să se finanțeze de pe piața internă la costuri în scădere. De asemenea, în caz de urgență BNR ar putea recurge la scăderi ale rezervelor minime obligatorii în lei. La valută decizia este îngreunată de riscul ca băncile să scoată banii din țară.