Prima caracteristică specifică a volumului este dată de faptul că el conține, pe de o parte, mărturii directe ale celor care s-au confruntat cu furcile caudine ale cenzurii, iar pe de altă parte, studii savante, rezultate din investigarea documentelor de arhivă. Din prima categorie, trebuie amintită mărturisirea Anei Blandiana (De la cenzura ca formă de libertate, la libertatea ca formă de cenzură), un excepțional eseu-mărturie, preluat, ca atare, în România literară (an XLIV, nr. 2, 12 ianuarie 2012, p. 11-13; 22), dar și mărturiile semnate de Marta Petreu, Adriana Săftoiu, Robert Turcescu, Gheorghe Săsărman, Radu Vida, Mihail Guzun sau cele luate de Gabriela Rusu-Păsărin scriitorilor Adrian Marino, D. Vatamaniuc, Paul Anghel sau Dinu Săraru. Investigarea arhivelor formează subiectul studiilor docte, semnate de Marian Petcu, Dan Culcer, Maria Danilov, Viorel Nistor, Emilia Șercan, Mihaela Teodor, Ion Zainea.
A doua notă distinctivă provine din caracterul colectiv al volumului, acesta reunind 32 de studii și eseuri. Vorbim, așadar, despre relațiile dintre cenzură și Securitate, despre cenzura presei sportive, cenzura poeziei, cenzura cu substrat etnic, cenzura editorială, cenzura datorată “obligației de tăcere”, cenzura benzii desenate, cenzura filmului românesc. Există o abordare diacronică a cenzurii, începând cu cea din timpul dictaturii regale și antonesciene, continuînd cu cenzura din anii dogmatismului și cu cenzura din anii regimului ceaușist.
În fine, lucrarea de față este singura apărută la noi care se bazează pe un bogat material ilustrativ.