La jumatatea lunii noiembrie 2008, Emilio Botin traversa unele
dintre cele mai dificile momente din cariera sa, scrie Financial
Times. Santander, banca spaniola al carei presedinte executiv este,
a surprins piata cu o lansare de titluri la preturi foarte
atragatoare.
Grupul intentiona sa obtina 7,2 mld. euro si sa isi majoreze baza
de capital, insa pretul actiunilor coborase anterior pana aproape
de 4,5 euro per actiune si acest plan isi pierdea din
atractivitate. Era posibil ca o cincime din Santander, cea mai mare
banca din zona euro dupa capitalizarea de piata, sa ajunga in
mainile membrilor consortiilor de garantare a operatiunilor de
emisie de titluri, in frunte cu Merrill Lynch si Bank of
America.
Santander castiga pariul
La sfarsitul lunii noiembrie insa, preturile actiunilor au intrat
pe o panta ascendenta, iar banii au fost stransi. Botin era pe
culmile fericirii. Inca o data el si-a asumat un risc intr-un joc a
carui miza era intarirea pozitiei bancii, si a castigat.
Un an mai tarziu, tot ce mai ramasese in memorie era finalul
fericit al situatiei. Nimeni nu se mai gandea ca marginea
prapastiei fusese la distanta de doar un pas. Botin, care si-a
celebrat cea de-a 75-a aniversare, este in continuare presedintele
unei banci ce a iesit din actuala criza mult mai puternica decat
majoritatea rivalilor si partenerilor sai, in special comparativ cu
Royal Bank of Scotland si Fortis, pe care criza le-a doborat.
Impreuna cu Santander, cei doi jucatori au cumparat ABN Amro in
schimbul sumei de 72 mld. euro, si impreuna au impartit ramasitele
in urma cu doi ani, cand boom-ul era in floare.
In mai putin de un an, pretul actiunilor Santander s-a dublat, iar
compania a organizat cea mai buna oferta publica initiala, obtinand
7 mld. dolari doar din listarea filialei din Brazilia. Aceasta
singura valoreaza mai mult de 30 mld. euro, aproximativ cat
Deutsche Bank, Societe Generale sau Citigroup.
Nimeni nu se astepta ca micuta banca infiintata in orasul din
nordul Spaniei, Santander, in 1857, sa creasca atat de mult incat
sa devina o institutie cu 90 de milioane de clienti si 170.000 de
angajati, una dintre cele mai mari banci si mai agresive din
punctul de vedere al achizitiilor de la inceputul secolului al
21-lea.
Tot la fel de surprinzator a fost si faptul ca in timpul crizei
financiare ce a urmat falimentului Lehman Brothers banca a reusit
sa evolueze pozitiv, condusa de o persoana numita in functie
datorita influentei numelui sau si criticata aspru de rivalii sai
pentru impulsivitatea sa.
Criza naste castigatori
Aceasta situatie a ridicat o serie de intrebari referitoare la
factorii care au permis bancii cu sediul in Spania – cea de-a
cincea cea mai mare economie a Uniunii Europene – sa iasa din criza
ca o mare forta pe scena bancara. Intrebarea care a aparut a fost
daca meritul este al bancii, pentru istoria si experienta sa, sau
al conducerii.
Este evident ca achizitiile pe care Botin le-a facut in strainatate
au ajutat in momentul in care a izbucnit criza. Aproximativ o
cincime din profitul obtinut de Santander provine din operatiunile
pe care banca le detine intr-o economie emergenta, Brazilia. O alta
cincime provine de pe piata din Marea Britanie, puternic afectata
de criza. Aici Santander a adaugat Alliance&Leicester si
depozitele si filialele Bradford&Bingley la reteaua Abbey pe
care a cumparat-o in 2004. Aceasta diversificare a operatiunilor a
limitat expunerea bancii Santander la riscurile pe care economia
slabita a Spaniei le presupune.
“Suntem lideri pe 10 piete, pe care noi le consideram a fi piete
cheie si pe care le cunoastem bine”, a spus Botin recent.
Un alt factor care a contribuit la pozitionarea in top a bancii
Santander a fost experienta Bancii Spaniei, organul de reglementare
al industriei, care din crizele anterioare a invatat si nu a lasat
bancile sa actioneze impulsiv si sa isi asume riscuri prea mari,
actiuni care au condus la pieire mari creditori din Statele Unite
si Marea Britanie. La fel ca alte banci spaniole, Santander s-a
concentrat pe operatiuni traditionale de banca de retail si de
banca comerciala si a ignorat atragatoarele operatiuni de
investment banking care au scufundat alti jucatori.
“Managementul riscului si nimic altceva”, asa explica Alfredo
Saenz, directorul executiv al grupului, performanta bancii pe care
o conduce si a catorva din rivalii sai din Spania. “In Spania, noi
bancherii am reusit sa depasim patru mari crize financiare”, afirma
el. “Putine state vestice au trebuit sa treaca prin asta – crizele
din ’70, ’80, ’90, si acum din 2000. Eu am fost acolo in cazul
fiecareia”.