20 Decembrie 2005, ora 19:13. Sebastian Vlădescu, ministrul de atunci al finanțelor, anunță rezultatul celei mai mari privatizări din istoria României: grupul austriac Erste cumpără la mustață în fața portughezilor de la Millennium BCP cea mai mare bancă locală, BCR, într-o tranzacție de 3,75 mld. euro.
Pentru ambele grupuri BCR reprezenta “afacerea vieții”, dar o operațiune care necesita resurse importante, chiar peste puterile lor obișnuite, având în vedere că diferența dintre Austria și Portugalia versus România nu este chiar atât de mare din punctul de vedere al dimensiunii economice.
4 mai 2011. Portugalia este salvată de FMI și UE de la faliment cu 78 mld. euro. Millennium BCP trebuie să facă rost de 1,2 mld. euro ca să își întărească propriul capital puternic slăbit de anii crizei și de problemele Portugaliei.
Ce s-ar fi întâmplat cu BCR dacă portughezii ar fi fost ei câștigătorii licitației de privatizare? Nu ar fi fost în corzi și BCR, care nu ar mai fi putut fi susținută de principalul acționar? Cine pe cine ar fi “salvat” acum – Millennium pe BCR sau BCR pe Millennium? Oricum și Erste a traversat criza cu ajutorul statului austriac, care a injectat 1,2 miliarde de euro la începutul lui 2009 și a garantat obligațiuni emise de bancă.
Marea majoritate a grupurilor financiare internaționale care dețin bănci în România au beneficiat în criză de “salvarea” oferită de propriile state, care au pompat miliarde de euro ca să nu fie înghițite de vârtejul crizei.
Grecii plus portughezii de la Millennium, care după pierderea BCR au decis să investească pe cont propriu peste 300 de milioane de euro, dețin acum 16%-17% din activele sistemului bancar românesc, iar problemele din propriile țări fac ca finanțarea prin împrumuturi a operațiunilor din România să fie mult mai dificilă.
“Deja anumite bănci nu mai beneficiază de finanțarea de odinioara de la banca-mamă. Se descurcă cum pot, sunt mai agresive pe atragerea de depozite, dau mai puține credite”, spune Radu Crăciun, director de investiții al Eureko Pensii.
Diminuarea liniilor de finanțare primite de bănci din străinătate, care au însemnat secarea creditării și creșterea dobânzilor, a fost principalul canal prin care problemele de pe piețele financiare au ajuns să lovească în economia reală.
Experiența băncilor elene, dar și a olandezilor de la ING, care au apelat la sprijinul statului în 2009, arată că odată intrate în acționariat, guvernele cer reorientarea spre piețele de origine și chiar renunțarea la operațiunile de peste hotare.
Radu Crăciun notează totuși că majoritatea băncilor locale, chiar dacă au acționariat străin, sunt de sine stătătoare și ar putea să reziste chiar dacă banca-mamă s-ar confrunta cu probleme.
Portugalia a cedat ieri în fața presiunilor de pe piețele financiare și a apelat la un pachet de sprijin de 78 mld. euro, devenind astfel al treilea stat din zona euro care primește sprijin internațional, după Grecia și Irlanda. O parte din bani sunt rezervați susținerii băncilor, în condițiile în care Portugalia a naționalizat în trecut o instituție cu probleme.
Băncile elene, care apelaseră deja la injecții de capital de la stat în 2009 pentru a trece de turbulențele de pe piețele financiare internaționale, au fost marginalizate, în special din cauza temerilor că o restructurare a datoriei publice a Greciei le-ar afecta semnificativ, prin prisma portofoliilor de obligațiuni deținute.
Din poziția de acționar, guvernul elen le-a cerut bancherilor planuri de măsuri care prevăd printre altele fuzini pe plan local sau renunțarea la operațiunile internaționale. Grupul Eurobank a făcut primul pas în această primăvară, renunțând la operațiunile din Polonia, unde controla o bancă din top zece, în favoarea austriecilor de la Raiffeisen.
Pe plan local, schimbarea de direcție s-a văzut clar: din finanțatori agresivi înainte de criză, băncile cu acționariat elen au devenit în ultimii doi ani foarte preocupate de consolidarea bazei de depozite locale, intrând într-o luptă dură pe dobânzi.
“Erste a pompat enorm de mult în BCR, probabil că dacă ar fi rămas la stadiul la care era când a fost cumpărată, ar fi avut probleme mai mici. Millennium nu a plătit la fel de mult și poate ar fi avut o strategie mai puțin agresivă”, spune bancherul de investiții Matei Păun.
De la preluarea de către austrieci, BCR a operat două majorări ale capitalului social, prin încorporarea profiturilor realizate în 2009 și 2010: în total 292 de milioane de lei (71 mil. euro). În schimb, Erste a asigurat credite subordonate (care sunt incluse parțial în capitalurile proprii), valoarea liniilor fiind de 585 mil. euro la sfârșitul lunii martie.
Alături de Erste, și Raiffeisen și Volksbank au beneficiat de un ajutor din partea statului austriac, atât prin împrumuturi directe, cât și prin oferirea de garanții. Investitorii îi penalizau tocmai pentru expunerea mare pe Europa Centrală și de Est.
“Dacă statul austriac nu ar fi intervenit atât de generos, mai mult ca sigur Erste ar fi fost nevoită să facă o schimbare la nivelul acționariatului BCR”, consideră Păun.