Cum au disparut 1,5 miliarde de dolari in Triunghiul Bermudelor

Merck, producatorul medicamentelor Zocor si Mevacor – folosite de pacienti pentru a-si micsora nivelul colesterolului, a folosit aceste produse pentru a diminua valoarea impozitelor platite catre guvernul american, scrie The Wall Street Journal Europe.
Acum 13 ani, Merck si-a deschis o subsidiara in paradisul fiscal al Insulelor Bermude, in parteneriat cu o banca britanica. Compania si-a transferat in liniste patentele asupra medicamentelor cu un real succes pe piata catre aceasta subsidiara.
Aranjamentul i-a ajutat pe cei de la Merck sa evite plata unor taxe de 1,5 mld. de dolari (1,17 mld. de euro) intr-o perioada de zece ani, apreciaza oficialii americani.
Aceste date, care nu au fost date publicitatii pana acum, au aprins cel mai mare scandal in legatura cu plata impozitelor in Statele Unite. Merck anticipeaza ca va fi obligat sa plateasca peste 2,3 mld. de dolari (1,8 mld. de euro) sub forma de impozite si penalizari.
Compania nu a facut altceva decat sa stranga fonduri pentru achizitia in 1993 a unei firme de management farmaceutic, Medco Containment Services, sustine purtatorul de cuvant al companiei, Raymond Kerins.
Fiscul nu a dat amanunte in privinta cazului Merck, dar a anuntat ca vor fi puse sub acuzare si companiile Dow Chemical si General Electric, care au incheiat aranjamente similare la cateva luni dupa Merck. Autoritatile fiscale sustin ca firmele nu au incheiat parteneriete reale cu bancile si ca acestea erau folosite pentru a manevra sumele in sistemele fiscale din mai multe tari, evitand astfel plata impozitelor.
In august, justitia americana a decis ca bancile implicate in afacerea General Electric nu erau de incredere.
Hotararea a fost un succes pentru autoritatile americane, care incearca recuperarea a peste 62 mil. de dolari (50 mil. de euro). In Louisiana, Dow Chemical este acuzata ca a evitat plata unor impozite in valoare de 130 mil. de dolari (102 mil. de euro).
Aranjamentul s-a realizat prin transferul venitului companiei catre un consortiu de banci din Germania, Italia, Olanda si Marea Britanie. Dow sustine ca partenariatul cu bancile si transferul sunt perfect legale.
Curtea de Justitie se asteapta la descoperiri in ceea ce priveste implicarea bancii de investitii Goldman Sachs. Banca a ajutat la parteneriatele realizate de Merck si General Electric, dar purtatorul de cuvant Peter Rose sustine ca institutia pe care o reprezinta face tot posibilul pentru a se conforma legilor fiscale din Statle Unite.
Procesele intentate acestor companii fac parte dintr-o actiune mai ampla a autoritatilor de a distruge ceea ce este cunoscut sub numele de “arbitraj fiscal”.
Tranzactiile sunt astfel structurate incat autoritatile fiscale le clasifica diferit de la tara la tara. Aceste strategii sunt favorizate de bancile straine sau de organizatii nonguvernamentale, care tranzactioneaza sumele, impartind cu diversele companii facilitatile fiscale.
Mark Everton, comisar al Fiscului american, crede ca arbitrajul fical este una dintre marile provocari ale agentiei din care face parte. El mai spune ca s-a creat o echipa de audit care sa investigheze simultan activitatile fiscale ale companiilor in diferite tari. Oponentii masurilor spun ca este normal ca societatile sa profite de aceste lipsuri in legislatia fiscala sau de neconcordantele existente intre sistemele fiscale ale diferitelor tari.
Eventualele penalizari pentru Merck vin pe fodul a 14.000 de procese intentate producatorului farmaceutic in legatura cu Vioxx, un antinevralgic retras de pe piata. Noile medicamente nu par sa aduca venituri indeajuns de mari pentru a acoperi pierderile.
Strategiile aplicate de companii au fost inspirate de un singur om, R. Donald Turlington, profesor de drept la New York University. El a publicat in 1988 un articol bazat pe tehnici de evitare a impozitarii (“The Art of Tax Avoidance”), care incepe cu o replica a celebrului gangster Al Capone: “Un avocat bun cu o servieta poate fura mai multi bani decat zece barbati cu mitraliere”.
In articol, Turlington prezinta cateva metode de a micsora valoarea impozitelor platite catre stat punand accentul pe termenul de amortizare. Un exemplu care sa ilustreze principiile prezentate este o fabrica a carei valoarea este de 39,5 mil. dolari. Cum in Statele Unite durata de viata a unei companii este considerata a fi 39 ,5 ani, compania care o detine are dreptul de a deduce anual 1 mil. de dolari din costurile sale. Dar dupa ce aceasta perioada expira, compania poate inregistra profit de pe urma vanzarii fabricii, fara a plati sumele deduse.
Turlington sustine ca evitarea impozitelor este posibila prin plasarea capitalului depreciat intr-un parteneriat si directionarea unei parti din veniturile impozitabile catre unul din parteneri, in industria farmaceutica aranjamentul fiind posibil in activitatea de cercetare-dezvoltare. El a avertizat guvernul in privinta acestei erori legislative. Legislativul american a inceput in 1993 sa elaboreze o lege care sa repare greseala, dar cu un an inainte de emiterea ei, cateva companii profitasera deja de aceasta scapare.
Chiar Turlington a ajutat la incheierea parteneriatului in cazul Merck, cu toate ca reclamase o rectificare a legislatiei.
Merck, GE si Dow s-au bucurat de sprijinul unora dintre cei mai importanti avocati din domeniul fiscal, fosti ocupanti ai unor posturi inalte in Fisc.
William Nelson, fost inspector al Fiscului, a asistat Merck si GE in cazul parteneriatelor. Firma pe care a fondat-o impreuna cu William McKee, fost profesor de drept la University of Virginia si consultant general al Departamentului Trezoreriei Americane, a aparat GE in pocesul intentat de statul american.
In iulie 1993, la sase luni dupa descoperirea lacunei legislative, Merck intentiona sa achizitioneze Medco pentru suma de 6 mld. de dolari (4,7 mld. de euro). Neavand toti banii pentru a plati pentru firma de management farmaceutic, Merck a accepatat ideea parteneriatului prezentata de Turlington si David Ackert, un bancher al Goldman Sachs.
In acel moment, produsele Merck, Mevacor si Zocoro, se bucurau de un real succes pe piata farmaceutica. Merck nu mai putea sa faca deduceri de pe urma acestor patente.
Inainte de anuntarea preluarii Medco, Merck a transferat patentele catre o noua subsidiara in Delaware, MSD Techology, iar apoi a mai inregistrat alte subsidiare partenere cu MSD pentru a face afaceri in Insulele Bermude.
Pentru ca mecanismul sa functioneze, Merck avea nevoie de o a treia parte care sa absoarba veniturile impozabile. A fost aleasa o banca britanica, unitate a Abbey National.
Banca a cumparat apoi o cota nesemnificativa din actiunile MSD in schimbul a cateva milioane de dolari.
Merck a inceput sa plateasca MSD pentru folosirea patentului medicamentelor anti-colesterol. Compania farmaceutica se platea pe sine, banii transferati catre parteneriatul MSD ajungand inapoi in conturile sale.
Mecanismul a dus la o scadere a sumelor platite de Merck catre stat, o parte din veniturile sale fiind directionate catre Anglia pentru a fi impozitate.
Dar sumele detinute de Abbey nu au fost impozitate de autoritatile engleze, veniturile ramanand neimpozitate. Abbey National primea in schimbul sumei investite o serie de plati din partea MSD.
Turlington, acum retras, spune ca aranjamentul a fost destinat strangerii de fonduri, si nu doar diminuarii impozitelor platite. “O intrebare ramane: poate o companie sa stranga fondurile necesare profitand de o lege pe care guvernul a scris-o?”, spune el. “Obligatia companiei Merck este de a face totul pentru a-si satisface actionarii. Daca ati scrie ca Merck se afla sub o obligatie sociala de a-si maximiza impozitele platite catre stat, compania ar fi luata probabil prin surprindere.”
Intelegerea a mai avut un avantaj: fondurile stranse de la Abbey nu au fost inregistrate ca datorii, Merck pastrandu-si ratingul intact.
Abbey, care intre timp a fost cumparata de Banco Santander Central Hispano, nu a vrut sa faca niciun comentariu in legatura cu tranzactiile in cauza.
In aprilie 2004, Merck a primit din partea Fiscului o instiintare conform careia au fost puse in discutie impozitele platite de companie incepand cu 1993 timp de patru ani.
Anul trecut ancheta pentru 1993 a fost finalizata, propunandu-se retragerea beneficiilor fiscale de pe urmatorii trei ani. Merck se asteapta la decizii similare si pentru anii ramasi.