Alexandru Budișteanu în dialog cu Flori Bălănescu, Între istorie și judecata posterității, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului
Născut în 1928, Alexandru Budișteanu a absolvit Institutul de Arhitectură Ion Mincu, în 1955, a obținut în 1965 titlul de doctor arhitect, a fost funcționar internațional, iar între 1977 și 1983, arhitect șef al Capitalei. În prezent, este președintele emerit al filialei din România a Asociației Internaționale Uniunea Vorbitorilor de Limba Engleză. În perioada 2007-2008 a fost președintele consiliului internațional al acestei asociații. Istoricul cu care a realizat acest lung interviu este cercetător principal la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului.
“Memoriile lui Alexandru Budișteanu – scrie Dinu C. Giurescu în Cuvântul înainte – sunt o mărturie în direct a felului cum Nicoale Ceaușescu înțelegea și dirija sistematizarea urbană, a Capitalei în primul rând.” Din 1953 până în 1989, funcția de arhitect șef a capitalei a fost îndeplinită de persoane bine cunoscute în meserie – Pompiliu Macovei, Horia Maicu, Tiberiu Ricci, Mircea Dima,
Alexandru Budișteanu, Paul Focșa. Singurul, însă, care a lăsat un volum de memorii cu cele întâmplate în exercitarea acestei funcții este Alexandru Budișteanu. “Mărturie cu atât mai interesantă și necesară – spune academicianul Dinu C. Giurescu – cu cât se referă la anii când Nicolae Ceaușescu își punea în aplicare, integral, planurile sale de reconstrucție a Capitalei.
Cunoaștem astfel câte ceva din felul cum gândea șeful statului și al partidului, reacțiile sale, mecanismul, de cele mai multe ori implacabil, al aplicării deciziilor Tovarășului, slugărnicia și supunerea ce i se arătau, intervențiile anapoda ale Tovarășei…