ana a fost floare
ana a fost vacă sălbatică
ana e chemată întotdeauna când trebuie
salvată o împărăție
ana a luat parte la cruciada copiilor
la mormintele taților
la mormântul fiului
ana apune seara la Sarajevo
și răsare dimineața la Belgrad
ana plânge de obicei
când mă înghite ursul marilor orașe
vestea au auzit-o tinerii
din alte țări
și în fiecare noapte
o violează în patruzeci de capitale
ana râde
Din volumul “Noapte iugoslvă”, colecția Amphion, Editura Eminescu, București 2001, 128.p, prefață de Laurențiu Ulici