Comparativ cu anul 2008, afacerile celor mai importanți jucători din comerțul privat cu energie au scăzut cu 9%, de la peste un miliard de euro la circa 921 de milioane de euro în contextul în care consumul de energie electrică la nivel local s-a redus cu 8,3% pe fondul crizei.
Cu toate acestea, jumătate dintre companiile care compun acest top al celor mai mari jucători ai comerțului de energie au înregistrat creșteri generoase de afaceri, cea mai bună evoluție fiind înregistrată de către EHOL Distribution, companie desprinsă din liderul pieței de profil, Energy Holding, și vândută către grupul elvețian Alpiq. Astfel, anul trecut EHOL și-a crescut afacerile de peste două ori înregistrând un profit de peste 26 de milioane de euro.
Majoritatea acestor afaceri private care tranzacționează energie electrică sunt controlate fie de companii elvețiene puțin cunoscute pe plan local, fie de vehicule înregistrate în Olanda, dar cea mai mare parte a acestor businessuri au fost create și mai sunt și acum conduse de către oameni de afaceri români, extrem de puțin vizibili în presă.
De exemplu, Energy Holding, compania care la începutul anilor 2000 a cunoscut un salt spectaculos al cifrei de afaceri trecând de la un business de câteva milioane de euro până la un maxim de peste 200 de milioane de euro, a fost pusă pe picioare de către Bogdan Buzăianu, finul fostului ministru al industriilor Dan Ioan Popescu, în perioada guvernării lui Adrian Năstase.
De numele lui Buzăianu mai este legată înființarea unei companii, și anume Buzmann Industries, care a în 2008 avea afaceri de 117,6 milioane de euro, pentru ca în 2009 să figureze în statisticile oficiale cu zero lei, după ce a fost preluată tot de către elvețienii de la Alpiq.
De la câteva mii la milioane de euro
Ion Grecu, de exemplu, un om de afaceri constănțean descris de presa locală ca având relații politice puternice și care derulează prin grupul de firme pe care îl conduce contracte cu centrala nucleară de la Cernavodă, a vândut anul trecut energie în valoare de peste 70 de milioane de euro în contextul în care în 2004 Elcomex EN, compania deținută de Grecu, avea un business de câteva mii de euro.
“Eu nu am avut contracte cu energie ieftină. Ne-au crescut afacerile pentru că acum avem cel mai mare număr de clienți dintre toți traderii la un loc. Avem 400 de companii. Luăm energie de pe bursa OPCOM, dar și importăm”, a explicat Grecu reușita afacerii sale.
Pe lista clienților care-și iau energia de la Elcomex EN se numără și fabrica de automobile de la Craiova, deținută acum de americanii de la Ford.
Dincolo de companiile care au în portofoliul lor clienți finali mari consumatori de energie se află și o serie de companii care nu fac altceva decât să cumpere energia pentru ca ulterior s-o vândă tot unui trader așa cum este cazul Atel Energy sau Romelectro, potrivit rapoartelor aferente anului trecut emise de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).
Cum s-a creat valul de milionari din energie
Boom-ul afacerilor private cu electroni a avut loc la începutul anilor 2000, când a avut loc o restructurare masivă a sistemului energetic național care funcționa în acea perioadă ca o regie a statului din care făceau parte toate companiile energetice.
“Toată povestea a început de la un proiect de reabilitare a sistemului energetic. La începutul anilor 2000, din discuțiile de la acea vreme cu Banca Mondială a reieșit faptul că pentru a primi bani de investiții existau anumite condiții, în special dezagregarea monopolului de stat”, spune Ionuț Purica, expert în domeniul energetic, membru al Academiei Române.
Astfel, în 1998 are loc dezmembrarea RENEL, urmată de înființarea CONEL, care la acea vreme era un fel de companie națională de energie, pentru ca mai apoi producătorii, distribuitorii și transportatorul de energie să se rupă în entități separate.
În tot acest timp a fost creat un cadru de reglementare astfel încât să aibă loc o liberalizare a pieței de energie.
“Ulterior, au început procesele de privatizare. Deși inițial se dorea începerea privatizărilor cu producătorii de energie, s-a început cu distribuitorii de energie pentru că aici veneau banii. În toată această junglă au început să apară tot felul de animale”, mai spune Purica.
Mirajul hidro
Expertul spune că în contextul în care producția de energie s-a concentrat în funcție de sursă, entitățile hidro și cele nucleare au devenit cele mai atractive pentru posibilele contracte cu energie pentru că erau cele mai ieftine.
“Așa cum a fost făcută această restructurare, era normal ca toată presiunea să fie pe hidro”, spune Purica.
Astfel, companii mici, cu structuri foarte flexibile și cu puțini angajați au reușit să intre în fața Electrica, firma de stat care asigura alimentarea cu energie a clienților, care la vremea respectivă nici nu se bucura de o imagine foarte bună.
“Hidroelectrica nu a mai dat energie numai la Electrica pentru că a primit din partea unor companii private oferte mai bune. Problema este că piața energiei nu este o piață ca oricare. Are o puternică parte strategică și publică, iar prin reglementare contractele acelea pe termene foarte lungi ar fi trebuit blocate”, crede Purica.
Astfel, o serie întreagă de firme printre care se numără Energy Holding sau Euro PEC au încheiat contracte directe care durează chiar și până în 2014 și care au fost sursa pe care s-a bazat creșterea acestor companii. Cantitățile și prețurile sunt secrete. Între timp însă, unele contracte au mai expirat, traderii fiind obligați să se îndrepte spre bursa de energie OPCOM pentru a-și contracta cantitățile necesare.
Hidroelectrica s-a apărat la rândul său în legătură cu acuzele privind încheierea acestor contracte spunând că numai așa putea să facă rost de bani de la bănci pentru a-și putea finanța investițiile. Hidroelectrica nu a fost însă singura companie la care au apelat traderii de energie electrică, complexurile energetice fiind și ele în vizorul furnizorilor privați de electricitate.
Mai mult însă, traderii de energie au ajuns să alimenteze chiar companii de stat cum ar fi Metrorex sau RATB.
Pașii giganților vor zgudui afacerile private cu energie
Purica spune însă că odată cu punerea pe picioare a celor două companii gigantice de stat, prin care autoritățile încearcă să reorganizeze sistemul local de producție a electricității, unii traderi de energie își vor găsi sfârșitul.
Practic, punerea în comun a mai multor surse de producere a energie va crea un preț de coș, care nu va mai permite profituri atât de mari cum sunt cele obținute numai din vânzarea energiei hidro, de exemplu. Problema este că oficialii Hidroelectrica au declarat că acele contracte directe care se mai află în derulare vor merge mai departe până când vor expira, acestea urmând să fie împărțite între cei doi giganți energetici după divizarea Hidroelectrica.
“La un moment dat acești intermediari ajung să vândă între ei, iar prima reacție normală este să eliminăm această categorie de companii, ceea ce ar putea duce la prețuri ceva mai mici pentru consumatori. Înființarea celor două companii va elimina măcar această categorie de intermediari”, a conchis Purica.
Cifre-cheie în comerțul cu energie în 2009
1 – numărul de angajați ai Atel Energy România, companie cu afaceri de
93,8 milioane de euro în 2009 care are contracte directe de achiziție a energiei cu Hidroelectrica.
3.360 – de câte ori a crescut afacerea Elcomex EN în perioada
2004 – 2009, o afacere condusă de omul de afaceri constănțean Ion Grecu.
2.345 – de câte ori a crescut afacerea Atel Energy România, controlată de un grup elvețian, în perioada 2004 – 2009.
76 – anii pe care îi are unul dintre acționarii semnificativi ai Transenergo COM, Ileana Olah din Bihor, companie cu afaceri de 53,5 mil. euro.
26,2 mil. euro – cel mai mare profit realizat de vreun trader anul trecut. Rezultatul a fost obținut de către EHOL Distribution.
0 – cifra de afaceri a Buzmann Industries în 2009, actualul Alpiq Romindustries, după ce în 2008 compania avea afaceri de 117,6 mil. euro. Buzmann a fost preluat de către elvețienii de la Alpiq care au cumpărat și EHOL Distribution, companie desprinsă din Energy Holding. Dacă la Buzmann afacerile practic au fost curățate, la EHOL acestea s-au dublat în 2009.
Lista companiilor care au contracte mari de achiziție de energie cu Hidroelectrica:
Enel Muntenia, Enel Furnizare, CEZ Vânzare, CEZ Distribuție, E.ON, Furnizare, Luxten Lighting, Euro PEC, Electromagnetica, Alro, Energy Holding, EFT (Energy Financing Team), Alpiq RomEnergie (EHOL Distribution), lpiq RomIndustries (Buzmann Industries), Elsid, Electrocarbon, Arcelor Mittal, Compania Națională a Huilei.
Notă: pe lista contractelor Hidroelectrica se regăsesc companii precum Arcelor Mittal Galați, Alro Slatina sau Elsid care achiziționează energie în scopul acoperirii propriului consum energetic.
Sursa: Hidroelectrica