În Germania, spitalele sunt în mare parte administrate de organizații non-profit, aflate în proces de privatizare iar statul participă ca prestator de servicii doar în plan secundar sub forma unor direcții de sănătate publică, spitale locale sau clinici universitare. Contribuția la sănătate este obligatorie, iar din ianuarie 2011, a fost fixată prin lege la 15,5%, dar suplimentar, fondurile de asigurări de sănătate (publice) pot solicita o sumă în plus (premium), dacă nu își acoperă cheltuielile din banii primiți din contribuții.
Sistemul sanitar din Germania, pe scurt:
Este obligatorie încheierea asigurărilor de sănătate; majoritatea populației are asigurare de stat; Aproximativ 10,5% din populație are asigurare de sănătate privată; 2,3% din populație (de exemplu militarii, voluntarii, beneficiarii de ajutor social) au asigurări cu regim special. Doar 0,1% din germani nu posedă asigurare medicală. Primele, cu unele mici excepții, sunt suportate în egală măsură de angajator și angajat.;
Cea mai ieftină asigurare privată pentru o persoană de 18 ani este de aproximativ 150 de euro;
Medicina de urgență este reglementată de legislația landurilor: fie autoritățile locale pun la dispoziție personal și dotare pentru serviciile de salvare, fie dețin companii proprii pentru serviciile de urgență, fie conferă aceste atribuții personalului angajat al pompierilor, fie atribuie serviciile organizațiilor de drept privat care prestează activitățile respective în calitate de organizație non-profit sau societate non-profit cu raspundere limitată (cea mai răspândită variantă), respectiv firmelor private;
Sursa: Ministerul Federal al Sănătății