Alexandru Budișteanu în dialog cu Flori Bălănescu
Între istorie și judecata posterității
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului
Cuvânt înainte de acad. Dinu C. Giurescu. Postfață de prof. dr. Radu Ciuceanu. Născut în 1928, Alexandru Budișteanu a absolvit Institutul de Arhitectură Ion Mincu, în 1955, a obținut în 1965 titlul de doctor arhitect, a fost funcționar internațional, iar între 1977 și 1983, arhitect șef al Capitalei. În prezent, este președintele emerit al filialei din România a Asociației Internaționale Uniunea Vorbitorilor de Limba Engleză. În perioada 2007-2008 a fost președintele consiliului internațional al acestei asociații. Istoricul cu care a realizat acest lung interviu este cercetător principal la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului.
“Memoriile lui Alexandru Budișteanu – scrie Dinu C. Giurescu – sunt o mărturie în direct a felului cum Nicoale Ceaușescu înțelegea și dirija sistematizarea urbană, a Capitalei în primul rând.” Din 1953 până în 1989, funcția de arhitect șef a capitalei a fost îndeplinită de persoane bine cunoscute în meserie – Pompiliu Macovei, Horia Maicu, Tiberiu Ricci, Mircea Dima, Alexandru Budișteanu, Paul Focșa. Singurul care a lăsat un volum de memorii cu cele întâmplate în exercitarea acestei funcții este Alexandru Budișteanu. “Mărturie cu atât mai interesantă și necesară – spune academicianul Dinu C. Giurescu – cu cât se referă la anii când Nicolae Ceaușescu își punea în aplicare, integral, planurile sale de reconstrucție a Capitalei. Cunoaștem astfel câte ceva din felul cum gândea șeful statului și al partidului, reacțiile sale, mecanismul, de cele mai multe ori implacabil, al aplicării deciziilor Tovarășului, slugărnicia și supunerea ce i se arătau, intervențiile anapoda ale Tovarășei…” Fostul arhitect șef nu-și arogă, spre cinstea lui, merite de disident, descrie atent atmosfera vremii, obediența tuturor, ce înțelege el prin patriotism și, peste toate, este “o autobiografie cu valoare monografică a unei societăți pe care o prezintă cu o detașare neașteptată.” (Radu Ciuceanu) Admirabilul volum cuprinde câteva zeci de pagini de fotografii de epocă.
Pierre Canavaggio
Dicționar de superstiții
Mari personalități și surpestițiile lor
Editura Paralela 45
Traducere de Aurelia Năstase. Nu servește la nimic să ne batem joc de încrederea prea mare în forțele obscure născute odată cu umanitatea. Superstițiile vor trăi și vor dura atât timp cât vor exista oameni. Marii conducători, marii navigatori și chiar marii gânditori și ctitori de imperii, de castele în Spania, toți au crezut în ele, de la Newton la De Gaulle, Napoleon și Goethe. Platon a vorbit despre reîncarnare, Pitagora, de metempsihoză. Carol cel Mare, care lua norii apusului drept o armată de magicieni veniți să facă farmece asupra Franței, a fost totuși cel mai mare împărat din Occident. Istoria superstițiilor o arată: cel ce nu se luptă să-și asume viitorul este condamnat să aibă un destin obișnuit. Forțând evenimentele să intre în jocul lor, cei care au modelat istoria lumii au dovedit acest lucru. Redactor-șef la publicațiile Psychologies, Historama, Terres d’Histoire, cronicar literar la Quotidien de Paris, Point, Revue des Deux Mondes, Pierre Canavaggio a publicat lucrările “Du bon usage des superstitions” (Buna folosință a superstițiilor), “Dictionnaire des superstitions” (Dicționarul superstițiilor), “Les superstitions de l’amour” (Superstițiile dragostei) și “Guide des superstitions” (Ghidul superstițiilor).