“O investiție este o operațiune în care, la o analiză minuțioasă, promite conservarea principalului (a sumei investite – n. red.) și un randament adecvat. Operațiunile care nu îndeplinesc aceste criterii sunt speculative”, spune Ben Graham, unul dintre pionierii analizei companiilor listate.
Graham a fost unul dintre investitorii marcanți de pe Wall Street la începutul secolului trecut. El a pus bazele școlii de “value investing”, iar cel mai cunoscut discipol al său este miliardarul american Warren Buffett.
Investitorii de tip “value investor” se bazează pe analiza fundamentală (analiza unei companii din prisma rezultatelor financiare) și caută acele acțiuni care par subevaluate, adică se tranzacționează la discount față de valoarea contabilă sau față de valoarea activelor tangibile, oferă randamente ale dividendelor ridicate și au multipli de profit (PER) reduși.
În general, investitorul individual tipic care cumpără și vinde acțiuni nu face distincție între conceptele de speculație și investiție, scrie John Emerson într-o analiză pe gurufocus.com, un site care urmărește operațiunile celor mai cunoscuți investitori din lume. Investitorii tipici sunt mai interesați de fluctuațiile zilnice ale portofoliilor lor de acțiuni, iar din acestea derivă sentimentul lor de succes sau de eșec, și nu din valoarea intrinsecă a acțiunilor pe care le au în portofoliu. Din această cauză mulți sunt condamnați la randamente slabe sau în cazuri extreme la ruină financiară.
Pornind de la această premisă autorul articolului încearcă să traseze o linie între speculație și investiție pe baza teoriilor lui Ben Graham, care au fost elaborate apoi de Warren Buffett.
Conceptul de evaluare vs. prezicerea fluctuațiilor pieței
“Sunt două moduri prin care se poate profita de fluctuațiile ample ale prețurilor acțiunilor care se repetă la anumite intervale de timp: prin timing sau prin evaluare”, spune Ben Graham.
De cele mai multe ori, Buffett este întrebat care este opinia sa în privința direcției pe care piața o va urma în perioada următoare, iar răspunsul strandard este că nu încearcă să prezică mișcările pieței, ci se focalizează pe evaluarea acțiunilor individuale. Ce înseamnă asta?
Conceptul de evaluare stă la baza strategiei de “value investing”: un investitor încearcă săobținăprofit pe termen lung cumpărând acțiuni la un discount semnificativ față de valoarea lor intrinsecă, în timp ce un speculator încearcă să profite din prezicerea corectă a fluctuațiilor pe termen scurt ale unei acțiuni. Cu alte cuvinte, speculatorul crede că volatilitatea prețului și capacitatea de a prezice direcția cestei volatilități sunt cele mai importante.
Volatilitatea prețului este importantă și pentru investitor, însă doar corelată cu valoarea calculatăa acțiunii. Investitorul de succes cumpără acțiuni când piața este exagerat de pesimistă și prețul acțiunilor este mult sub valoarea lor reală. În perioade când piața este dominată de optimism, investitorul este mulțumit să-și vândă acțiunile când piața îi oferă un preț care se apropie sau depășește valoarea intrinsecă pe care a calculat-o.
La o primă vedere, diferențele par a fi doar de nuanță: și investitorii și speculatorii încearcă să profite de creșterea prețului unei acțiuni, altfel nu ar cumpăra. Diferența stăîn natura defensivăa investitorului față de speculator, mai exact în probabilitatea ca tranzacția să nu determine o pierdere din suma investită.
Așadar, distincția între investitor și speculator se face în funcție de risc. Când cineva cumpărăo acțiune subevaluată, riscul este corelat direct cu abilitatea investitorului de a determina valoarea intrinsecă a acțiunii, deci principalul risc este o eroare de calcul. Pentru speculatori, riscul este corelat direct cu oscilațiile pe termen scurt ale prețului acțiunii, deci se traduce prin alegerea greșită a momentului investiției.
Pentru investitori, timpul este aliat, pentru speculator esențial este timingul.
Răbdarea și investițiile
Două lucruri sunt esențiale pentru succesul unui investitor: abilitatea de a calcula cu acuratețe valoarea intrinsecă a unei acțiuni și răbdarea de a păstra acțiunea în portofoliu pânăce ajunge la acea valoare.
Când un investitor descoperă o acțiune subevaluată el nu se poate aștepta să obținăcâștiguri peste noapte. În mod frecvent astfel de acțiuni au fost subevaluate pentru o lungăperioadă și foarte probabil vor mai rămâne subevaluate, dacăinvestitorul nu găsește și mecanismul de creștere a prețului. Acest joc al așteptării pune cel mai greu la încercare nervii investitorului, mai ales când piața crește, iar acțiune în care a investit stagnează. De aceea, este obligatoriu ca investitorii să știe că atunci când investesc într-o acțiune subevaluată își asumă ani de așteptare.
Warren Buffett spune: “Cumpără doar ceva ce ai fi perfect mulțumit să păstrezi dacăbursa s-ar închide timp de 10 ani.”
Răbdarea și capacitatea de a rămâne calm când restul pieței reacționează la fluctuațiile zilnice ale prețurilor acțiunilor sunt fundamentale pentru investitorii de succes.
Semnale care trădează un speculator
Dacă se abate de la principiile menționate, un investitor poate intra în categoria speculatorilor, iar principalele semnale sunt următoarele:
1. Acordă importanță tot mai mare rezultatelor trimestriale
Dacă strategia ta se bazează pe cumpărarea și vânzarea unei acțiuni în funcție de cele mai recente rezultate trimestriale, atunci probabil că speculezi în loc să investești.
2. Tendința de a tranzacționa acțiuni pe baza sentimentului de piață
Dacă e mai probabil săcumperi acțiuni în perioade când piața crește și săvinzi în perioade de pesimism pe piață, atunci probabil că ai început să speculezi excesiv.
3. Cumpără acțiuni fără a încerca să le evalueze mai întâi
Dacă decizi să cumperi o acțiune doar pentru că crezi că o să crească sau doar pentru că a scăzut puternic, atunci speculezi, nu investești.
4. Alege timingul în funcție de condițiile macro
“Bursa este un indicator de încredere care arată încotro se îndreaptă economia, dar nu vei obține niciun ajutor privind invers”, spunea Ralph Wanger, un alt investitor legendar de pe Wall Street. Dacă încerci să îți bazezi deciziile pe percepția asupra economiei, în loc să evaluezi acțiuni individuale, atunci cu siguranță speculezi.
5. Investește într-o acțiune fără a înșelege pe deplin afacerea
Este o idee excelentă să urmărești tranzacțiile investitorilor respectați, dar a face aceleași tranzacții, fără a înțelege business-ul, e doar o formă mai avansată de speculație.
Concluzii
Limita dintre investiție și speculație este adesea blurată și s-ar putea spune că mulți investitori de succes sunt și speculatori înrăiți. De exemplu, mulți investitori au nevoie de un catalizator pentru a investi într-o acțiune subevaluată, iar acest catalizator este de multe ori puțin mai mult decât o speculație (că sectorul de activitate își revină, că afacerea este gata să devină profitabilă sau că se așteaptă o tranzacție care să ducă prețul acțiunii la valoarea reală).
Speculațiile de succes sunt însăo funcție a cunoștințelor acumulate prin stiudiu extensiv. Nu e o întâmplare faptul că investitorii cu experiență aleg adesea timingul mai bine decât investitorii obișnuiți. Motivul este că investitorii de succes înțeleg relația dintre evaluare și volatilitate și au o mai bună înțelegere a sectoarelor de activitate din care fac parte diferite afaceri. Investitorii buni tind săcumpere acțiuni atunci cânt existăoportunități, în timp ce investitorii obișnuiți tind să cumpere în perioade în care existăun momentum pozitiv.
Cel mai bun moment pentru a cumpăra acțiuni este atunci când sunt vândute masiv. Din păcate pentru investitori, tot atunci emoțiile le spun să stea departe de piață.
Stabilirea timingului cel mai bun pentru o investiție este o formă de speculație, însă două lucruri îi separă pe investitori de speculatorii obișnuiți: au răbdare și nu se panicheazăși foarte rar apelează la împrumuturi (leverage), care îi pot obliga să vândă înainte de momentul cel mai potrivit.
Warren Buffett spune adesea că împrumutul este singurul element care poate scoate din joc un investitor.