De unde poate tăia guvernul 1-2 miliarde de euro la cheltuieli
și de unde poate aduce un plus de venituri de 1-2 miliarde de euro
pentru ca deficitul bugetar să coboare spre 5 miliarde de euro,
adică 4% din PIB?
Ecuația este simplă: pe de o parte sunt cheltuieli de circa 46 de
miliarde de euro, pe de altă parte venituri de circa 38 de miliarde
de euro. Deficit: 8 miliarde de euro, adică 7% din PIB. Ce va face
guvernul ca deficitul să coboare la 5 miliarde de euro, adică de
unde pot proveni 3 miliarde de euro?
Mai mult de un sfert din veniturile la bugetul consolidat, adică
circa 11 mld. euro, vin din TVA și accize. Acestea sunt deja
majorate, deci nu se mai poate umbla la ele.
Alte 8 miliarde de euro sunt veniturile din contribuțiile sociale
pentru pensii. Poate fi majorată contribuția de asigurări sociale
(CAS)? Probabil că businessul ar exploda, în condițiile în care
pentru plata unui salariu net de 1.000 de lei, cheltuielile
angajatorului sunt deja acum de 1.800 de lei din cauza CAS-ului
foarte ridicat.
O majorare a contribuției de sănătate ar încărca de asemenea
cheltuiala angajatorilor cu salariile, iar veniturile instituțiilor
autofinanțate înseamnă taxe parafiscale care au crescut deja în
ultimii ani.
Rămân impozitul pe profit, pe venit sau pe proprietăți.
1. Impozitul pe profit: 3 mld. euro
La 16% cotă de impozit pe profit, statul a încasat de la companii
în 2009 13,2 miliarde de lei (3 mld. euro), ceea ce înseamnă că
masa profitului impozabil la nivelul întregii economii este de
circa 80 miliarde de lei. La o marjă de profit de 10%, rezultă că
cifra de afaceri a companiilor din România este de circa 800
miliarde de lei (200 miliarde de euro), ceea ce corespunde cu
datele de la Registrul Comerțului.
În scenariul majorării acestui impozit de la 16% la 20%, cum a
propus FMI inițial, ar însemna o creștere cu un sfert a
încasărilor, adică în loc de 13 mld. lei circa 17 mld. lei. Plusul
înseamnă circa 800 milioane de euro, presupunând că încasările ar
fi la nivelul anului 2009.
Dezavantajul major: pierderea de competitivitate a companiilor,
frânarea investițiilor.
2.Impozitul pe venit: 4,4 mld. euro
La 16% cotă de impozit pe venit, statul a încasat de la persoane
fizice, în primul rând salariați, circa 18,5 miliarde de lei, adică
4,4 miliarde de euro, în 2009. La o eventuală majorare a cotei
unice de la 16% la 20%, cum a propus FMI, încasările în plus ar fi
de circa 1,1 miliarde de euro.
În cazul reintroducerii impozitului progresiv nu se poate face un
scenariu privind nivelul veniturilor, pentru că nu se cunosc
treptele de impozitare. Luând cea mai rea situație – 30% impozit
pentru salariile brute mai mari de 8.000 de lei și 20% pentru cele
între 4.000 și 8.000 de lei, probabil că suma strânsă în plus la
buget ar fi 600-800 milioane de euro.
În octombrie 2009 existau 40.000 de salarii brute de peste 8.000 de
lei și circa 200.000 de salarii brute de peste 4.000 de lei.
3.Impozitul pe proprietăți: 800 mil. euro
Doar 3,4 miliarde de lei (800 milioane de euro) au strâns guvernul
și autoritățile locale din impozitul pe proprietăți în 2009. La 9
milioane de teren arabil, 8 milioane de locuințe și 5 milioane de
mașini, este destul de puțin. Impozitul mediu la o locuință este de
circa 30 de euro.
Probabil că este necesară o schimbare a filozofiei fiscale, în
sensul majorării taxelor pe stocuri – adică pe proprietăți – și
micșorării celor pe fluxurile de venit care creează aceste stocuri
– adică pe venit și pe profit.
Problema este că impozitul pe proprietăți afectează pe toată lumea,
inclusiv pe cei scoși din circuitul economic și din această cauză
guvernul ezită să treacă la impozitarea proprietăților.
Dar doar o impozitare mai strictă aduce activele înghețate în
circuitul economic, productiv.
4.Cheltuielile cu personalul: 11 mld.
euro
Toată lumea se întreabă de ce guvernul nu reduce drastic
cheltuielile de personal. La o privire mai atentă asupra bugetului
însă, se observă că nu autoritățile centrale au cele mai mari
cheltuieli de personal, de 15,2 miliarde de lei în 2009, ci
administrațiile locale: 17,9 miliarde de lei. Însă cea mai mare
problemă este la cheltuielile cu personalul ale instituțiilor
autofinanțate: 12,9 miliarde de lei în 2009, de trei ori mai mult
decât în 2004. Acestea sunt autorități de genul Agenției pentru
Comunicații sau Oficiul de Cadastru. Nesupravegheate, aceste
instituții au folosit majorarea veniturilor – așa-numitele taxe
parafiscale – în special pentru majorarea propriilor salarii.
În 2004, “autofinanțatele” aveau venituri de 9,3 miliarde de lei la
cheltuieli de personal de 4,5 miliarde de lei, deci doar o jumătate
din banii strânși mergeau pe salarii, pentru ca în 2009 82% din
veniturile de 15,7 miliarde de lei să meargă pe salarii, adică 12,9
miliarde de lei.
5.Cheltuielile cu bunuri și servicii și de capital – 12
mld. euro
Statul român a cheltuit în 2009 7 miliarde de euro pe bunuri și
servicii, de două ori mai mult decât în 2004, iar dacă la acestea
se adaugă 5 miliarde de euro pentru investiții (21,9 miliarde de
lei), rezultă că statul creează business anual de 12 miliarde de
euro pentru firmele private.
O eventuală economie la acest capitol de 10% ar aduce 1,2 miliarde
euro în plus la buget. Nu este clar cum ar putea fi făcută această
economie, în condițiile în care chiar folosirea sistemului de
achiziții publice e-licitatie nu prevede ca în cazul fiecărei
instituții să existe un cont distinct unde să meargă economiile
obținute prin reducerea prețurilor determinată de competiția
ofertelor.
6.Asistența socială: 5 mld. euro
În cinci ani, sumele pentru asistență socială (exclusiv pensii și
șomaj) au explodat de la 5,3 miliarde de lei (4,4 miliarde lei de
la bugetul de stat și 0,9 miliarde de lei de la bugetele locale)
până la 21,1 miliarde de lei, din care 18 miliarde de lei de la
guvern. Problema principală la asistență socială este lipsa unor
baze de date pentru identificarea exactă a celor care au cu
adevărat nevoie de asistență.
Între Ministerul Finanțelor și bugetele locale, care colectează
impozitele pe venit și pe proprietăți, deci au imaginea exactă a
situației financiare a fiecărui contribuabil, și Ministerul Muncii,
care distribuie cea mai mare parte a acestor ajutoare, nu există
comunicare, astfel încât sunt multe cazuri în care ajutoarele sunt
risipite pentru persoane neîndreptățite.
Concluzia
Concluzia este că dacă guvernul vrea să nu se atingă de impozitul
pe profit și de cel pe venit, trebuie să reducă drastic
cheltuielile de personal în instituțiile autofinanțate, de unde
poate economisi 1 miliard de euro, să mărească impozitul pe
proprietăți și să taie din ajutoarele sociale prin scoaterea la
lumină a celor ce beneficiază fără drept de acestea. De asemenea,
pentru a majora contribuțiile la sănătate, unde veniturile totale
sunt de circa 3 miliarde de euro, o bază de date a tuturor celor
care accesează serviciile de sănătate fără să fie înregistrați ca
plătitori de contribuție confruntată cu bazele de date ale fiscului
va putea aduce o majorare substanțială a veniturilor.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.