Literatura se naște (și) din literatură. O demonstrează, dacă mai era nevoie, și recent deshumata carte a lui François Edouard Raynal “Les Naufragés des Auckland” (foto 1), o robinsonadă de secol XIX care l-a inspirat (dar rău de tot) pe Jules Verne, pentru a lui “Insulă misterioasă”. Aceasta din urmă este una dintre cele mai citite cărți ale lumii, un bestseller universal și atemporal, în legătură cu care nu mă pot împiedica să reproduc uimirea statistică a lui Dan C. Mihăilescu, cel din prefața simpaticei antologii “Cărțile care ne-au făcut oameni”: “Cine se aștepta să vadă 8 nume din nouăsprezece (Andrei Pleșu, Nicolae Manolescu, Lucian Boia, Livius Ciocârlie, H.R. Patapievici, Andrei Cornea, Valeriu Stoica și Dan C. Mihăilescu) citind și citând cu voluptate Insula misterioasă (printre cărțile lor de căpătâi, n.n.)? Maaaare mister, de (psih)analizat intens pe viitor.”
Lăsând psihanaliza pe seama altora, trebuie spus că textul vernian suscită încă un interes major și că intră în categoria cărților formative care nu lipsesc din listele de lectură ale adolescenților-adolescenți sau adolescenților-întârziați din toată lumea. Cartea care i-a furnizat lui Verne frisonul emulativ (nu doar pentru Insula misterioasă, ci și pentru majoritatea volumelor din Călătoriile extraordinare, a căror acțiune se petrece în arhipelagurile de la antipozi, cu precădere în insulele Campbell și Auckland) are titlul original “Les Naufragés ou Vingt Mois Sur Un Récif Des Îles Auckland: Un Récit authentique” și a fost publicată la Edition Hachette în 1870, având 40 de ilustrații semnate de A. de Neuville (între care și un portret al autorului, F.E. Raynal, vezi foto 2). Cum se poate vedea, e vorba despre o relatare a unei aventuri personale, a unei experiențe trăite, ceea ce, poate, la vremea primelor ediții, a contribuit la succesul uriaș al cărții. O carte care a fost favorită în distribuțiile de premii de la sfârșitul anului școlar în Franța și care a cunoscut nu mai puțin de douăsprezece ediții până la începutul Primului Război Mondial. De atunci și până la ediția de azi (aprilie 2011, Editions de la Table Ronde, prefață de Simon Leys) – s-a scurs aproape un veac de tăcere și de singurătate în rafturile buchiniștilor, fără nicio nouă reeditare. O sincopă care se cuvine însoțită de veșnicul oftat: Habent sua fata libelli…
Născut la Moissac, în 1830, François Édouard
Raynal s-a făcut de timpuriu marinar, după care s-a instalat
în Australia și s-a apucat să scurme după aur. În noiembrie 1863,
într-o tentativă de diversificare ocupațională, pleacă să vânze
foci în insulele Campbell și, pocinog, se trezește în mijlocul unei
furtuni cumplite, când vasul i se scufundă. Întors în țara de
obârșie după douăzeci de ani de rătăciri, Raynal publică povestea
sub titlul amintit. E istoria naufragiului vasului Grafton, din
noaptea de 3 spre 4 ianuarie 1864, eșuat în largul Noii Zeelande.
Cei cinci membri ai echipajului, de naționalități diferite (un
american, un francez, un norvegian, un englez și un portughez) își
găsesc refugiul pe o insulă pustie și prind să facă exerciții de
supraviețuire. În timpul celor douzeci de luni de exil, F.E. Raynal
devine, pe rând, “consolatorul, sfetnicul, călăuza și truditorul
prin excelență” al nefericitei colonii, căreia îi expune într-un
mod inspirat problemele morale legate de coabitarea în condiții de
singurătate, departe de civilizație.
Deși, așa cum mărturisește autorul încă din rândurile liminare, “condeiul îi era mai puțin familiar decât târnăcopul, toporul sau pușca”, cartea are o scriitură seducătoare, cunoaște un succes fulminant și este tradusă rapid în italiană, germană, engleză și suedeză. Nu în ultimul rând, primește în 1874 premiul Monthyon al Academiei franceze (recompensat cu 1.400 de franci, o sumă strașnică la vremea respectivă).
Până de curând, putea fi găsită doar ocazional, ca obiect bibliofil, pe Priceminister.com, cu prețuri între 30 de euro (ediția din 1877) și 213 euro (ediția princeps), iar acum a invadat librăriile (8,50 euro) cu mari speranțe de a-și reinventa destinul de succes. Care, probabil, va ajunge la parametrii optimi dacă va cădea sub ochii unui scenarist de film inspirat.