La începutul lunii octombrie 2009 Ziarul Financiar publica un articol în care companiile de talie mai mică în comparație cu giganți precum InteAgro sau Azomureș spuneau că decizia de a alimenta industria chimică și cea producătoare de energie electrică exclusiv cu gaze din producția internă nu era corectă, mai ales în contextul în care criza economică făcuse ca gazul intern să fie suficient pentru toată lumea ca urmare a căderii. La acel moment se stabilise ca în perioada iunie-octombrie industria chimică și cea producătoare de energie să fie alimentată numai cu gaze din producția internă, în contextul în care de obicei orice consumator din România primește un coș de gaze format din producția internă și importuri din Rusia. Gazele din producția internă sunt vândute de Petrom și Romgaz la un preț recomandat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) și sunt de trei ori mai ieftine comparativ cu cele aduse in Rusia.
Măsura a fost bine primită de industrie, mai ales de cea chimică, unde gazul reprezintă peste 70% din costurile de producție.Cu ochi mai puțini buni a fost privită măsura de Consiliul Concurenței, care spunea la acel moment că măsura reprezintă un ajutor de stat. Practic, doar acele companii cu un anumit nivel de consum puteau beneficia de prevederile Ordonanței 54/2009, prin care s-a reglementat acest ajutor temporar. “Prin impunerea unei limite de consum zilnice practic s-a asigurat faptul că doar marii consumatori, cum ar fi combinatele chimice, pot avea acces la gazele de la Romgaz și Petrom. Aceste gaze din producția internă trebuia să fie date la absolut toată lumea, pentru că Romgaz și Petrom produc acum mai mult gaz decât este nevoie. Consumul a scăzut mult. Totodată, vara se consumă puțin gaz, așa că ar fi ajuns la toată lumea gazul din producția internă. Noi am susținut acest lucru, dar nimeni nu ne aude. Este incorect ceea ce se întâmplă acum”, spunea la acel moment Vladimir Cohn, proprietarul Ecopack Ghimbav și Ecopaper Zărnești, acționarii producătorului de hârtie Celhart Donaris Brăila.
Aceeași părere era împărtășită și de Florin Pogonaru, presedintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
“Costul gazelor reprezintă o mare problemă pentru competitivitatea firmelor din România. La noi pe piață intră produse făcute cu prețuri mai mici care practic îi elimină pe producătorii locali din ecuație”, era de părere Pogonaru. La scurt timp după aceste declarații perioada prin care companiile puteau beneficia de gaze din producția internă a fost extinsă cu un an, adică până în octombrie 2010, iar aria firmelor a fost extinsă.