Istoria noastră a oferit material pentru cel mai vehiculat mit
cultural din epoca modernă, cel al lui Dracula, configurat de
romanul lui Bram Stoker, amplificat de cinematografie și
transformat astăzi într-un boom editorial. Va urma, poate, nașterea
vampirologiei ca nouă știință (ori există deja?). Vampirul a ajuns
“bun de consum” supervandabil, prototipul lui, Dracula, se află la
distanță astronomică de personalitatea voievodului Vlad
Țepeș.
Dracula bântuie imaginația lumii de un secol, dar critica nouă
interpretează vampirul mai curând ca proiecția spaimelor pe care le
resimte omul occidental față de străinul venit din marginea
civilizației europene, capabil nu doar să se adapteze rapid, ci să
o amenințe. Vlad Țepeș persistă în conștiința românilor ca domn
sever, temut de Imperiul Otoman și trădat succesiv de toți ai săi:
boierii țării și propriul frate, vecinii (aliați și rude) – Iancu
de Hunedoara, Ștefan cel Mare și Matei Corvin.
Un roman recent produce marea surpriză de a pune în relație
arhetipul vampirului cu figura istorică reală, autoarea este
Elizabeth Kostova, o scriitoare de origine americană (dar numele
indică rădăcini bulgărești), născută în 1964, care a trăit mult
timp în Europa. Romanul (“The Historian”, 2005) a apărut la noi în
2006, cu titlul “Colecționarul de istorie”: o ficțiune istorică
solidă, cu documentare serioasă și cu implicare afectivă, căci îl
dedică tatălui, “de la care am auzit pentru prima oară aceste
povești”.
Ca thriller istoric, cartea aduce surpriza lui Vlad Țepeș ca
personaj, domnitorul care alege o cale blestemată ca să dobândească
nemurirea. Elementele domniei sângeroase, episoade legate de
mănăstirea de la Snagov și misterul mormântului, cetatea de la
Poienari văzută drept castelul lui Dracula sunt date ale istoriei
noastre, folosite ca să reinventeze arhetipul vampirului.
Romanul are forma unei confesiuni pe care și-o asumă eroina cărții:
ea relatează marea aventură a adolescenței, ce pornește de la o
carte cu foi albe și cu un dragon desenat la mijloc, cu inscripția
“Drakulya” însoțită de o serie de scrisori care atestă că Dracula
cel faimos trăiește. Tatăl îi destăinuie întâmplări petrecute în
tinerețea lui, când se trezește prins într-o căutare a mormântului
necunoscut al lui Țepeș, alături de alți universitari și
specialiști în istoria medievală, care au primit același semn –
cartea cu dragon.
Confesiunea eroinei inserează mărturiile tatălui despre întâlnirea
cu Helen, și ea pasionată de istorie, despre dispariția mentorului
său, profesorul Rossi, despre aventura în care cei doi tineri
pornesc ca să-l găsească. Acțiunea se desfășoară pe două planuri,
urmărind alternativ două cupluri: în prezent, fata de 16 ani
călătorește de la Amsterdam la Paris și de acolo la o mănăstire din
Pirinei, cu însoțitorul ei englez, după ce i-a dispărut tatăl; în
anii Războiului Rece, părinții ei, pe atunci tineri istorici,
călătoresc din America la Istanbul, la Budapesta și apoi în
Bulgaria, înapoi la Istanbul și Boston.
Tuspatru ajung să citească scrisori și diferite documente din care
se conturează povestea profesorului Rossi, care a călătorit în anii
30 din Anglia în Grecia, apoi în România, în căutarea aceluiași
Drakulya și reconstituie taina îngropării lui Țepeș și a
transformării lui în vampir. Elizabeth Kostova îl readuce pe
Dracula în spațiul balcanic originar, insistă pe tradițiile secrete
ale fiecărei țări, consemnate sau imaginate (dansul pe jăratic, cu
icoane, într-un sat bulgăresc, întâlnirea legionarilor aproape de
Cetatea Poenari, garda imperială a sultanului veche de 500 de
ani).
Se îmbină astfel thrillerul istoric cu un roman politic despre
înghețul Estului, bazate pe temelia unui roman fantastic. Cititorul
străin are surpriza unei coborâri spectaculoase în straturile
istoriei balcanice, recente sau îndepărtate, iar cel autohton,
șansa de a constata legăturile subterane între țările și popoarele
acestui spațiu, care formează prima împărăție a lui Dracula. De
aici începe expansiunea spre vest…
Elizabeth Kostova, Colecționarul de istorie, traducere din limba
engleză de Adriana Bădescu, Editura Rao, 720 pag.
ELISABETA LĂSCONI, eseist și critic literar. Absolventă a
filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză
despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă,
oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul
bănățean”, Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete
Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.