Stephen Denning
Limbajul secret al leadershipuluii
Editura Publica
Traducere de Alina Popescu. Prefata de Stelian Turlea. Publicam mai jos textul prefetei:
Darul de a spune povesti si afacerile
Exista, cred, doua puncte majore care pot starni interesul in a citi pana la capat aceasta carte a lui Steve Denning pe care tocmai ati deschis-o. Ambele vorbesc despre o experienta personala si ambele conduc spre concluzii surprinzatoare.
Steve Denning are 66 de ani, s-a nascut la Sydney, in Australia, a studiat dreptul si psihologia, a fost o vreme avocat, apoi a lucrat cateva decenii la Banca Mondiala, in posturi din ce in ce mai importante, intre care acelea de director pentru Departamentul Africa de Sud si director pentru Regiunea Africa. In 1996, dupa cateva schimbari in ierarhia Bancii, Denning si-a pierdut postul si a fost ingropat, fara vreo perspectiva, la Departamentul de Date. Era convins ca stia ce e acela management, dar abia de atunci incolo avea sa descopere cat de mult nu stia din notiunea de leadership.
In noul departament a constatat anchilozarea in birocratie, intarzierile in rezolvarea celor mai simple lucruri, dispersarea informatiei, accesul greoi la datele bancii. Ce-ar fi daca am deveni o organizatie care pune in comun informatia? s-a intrebat el si a imaginat o solutie pe care a expus-o catorva persoane, atrase pe loc de idee. Pe birocratii speriati care se impotriveau i-a infrant directorul general Jim Wolfensohn, “un tip istet, rapid, capabil sa intrevada latura promitatoare a unei idei noi si indraznete, si hotarat in privinta sprijinirii ei.” “In lumea din afara Bancii Mondiale, am descoperit ca oamenii tineau foarte mult sa ma asculte povestind despre ideile si experientele mele, caci numeroase organizatii se luptau cu rezistenta la schimbari radicale si se chinuiau sa gaseasca modalitati de-a genera o sustinere entuziasta din partea celor implicati.” Steve Denning descoperise puterea naratiunii in business si in conducerea afacerilor. “Peste ani, munca mea a rezultat in articularea unor noi modele narative, aflate in relatie cu varii dificultati de leadership, printre care comunicarea identitatii vorbitorului, consolidarea brand-ului, transmiterea valorilor, atragerea colaborarii, diseminarea informatiei, temperarea <<radio-santului>> din organizatii, si conducerea oamenilor catre viitor. Am publicat aceste concluzii in doua lucrari, Squirrel Inc (2004) si The Leader’s Guide to Storytelling (2005).”
Al doilea fapt priveste comportamentul lui Al Gore. In anul 2000, Al Gore era vicepresedinte al Statelor Unite si a candidat la Casa Alba din partea democratilor, avandu-l ca oponent pe George W. Bush. In discursurile sale si in confruntarile televizate, Gore a vorbit americanilor despre rolul presedintiei intr-un mod abstract, stabilind numeroase obiective si insistand pe cum va imbunatati el starea natiunii. Problema era ca economia mergea bine, iar electoratul nu intelegea nevoia de schimbare pe care o promova Gore, asa ca nu i-a dat voturile. Sase ani mai tarziu, cand si-a prezentat filmul despre mediul inconjurator, An Inconvenient Truth, succesul lui Gore a fost imens, pentru ca intre timp invatase, spune Denning, limbajul leadershipului, anume ca oamenii gandesc in povesti, interpretand mesajele si informatia numai in contextul propriei experiente si-i poti influenta numai producand o noua poveste in mintea lor. Secretele artei de-a conduce nu se rezumau doar la povestile tesute, ci includeau modul in care erau formulate scopurile conducerii.
In jurul acestor doua intamplari organizeaza Steve Denning noua sa carte, aparuta in 2007, devenita imediat bestseller, plasata de “Financial Tiems” pe locul al patrulea intre numeroasele carti de business ale acelui an. Mai mult, scria ziarul, daca oamenii de afaceri nu vor intelege imediat informatiile vitale pe care le ofera cartea, atat ei, cat si organizatiile lor sunt condamnate.
Situatia e valabila, pentru ca problemele sunt aceleasi, pentru o mare companie farmaceutica, un ziar, o companie globala de fast-food, o firma de inginerie, o institutie medicala, un conglomerat multinational, un candidat la presedintie, chiar si pentru un tata derutat. “Numitorul comun al acestor cazuri – in cartea de fata, ca si in viata, – ceea ce-i leaga pe directorii aflati in dificultate, pe agentii schimbarii supusi stresului, pe marketer-ii incoltiti, pe idealistii care au dat de-o piedica, pe oamenii politici misteriosi si parintii nedumeriti este dorinta lor de-a aduce o schimbare. Misiunea lor este de-a transmite idei noi si indraznete unor oameni care nu vor sa le auda, si de-a pune in aplicare aceste idei, fara a pierde ceva din avantul initial.”
Volumul lui Denning descrie elementele concrete ale punerii in aplicare a unui plan si felul in care pot fi oamenii convinsi sa adopte idei noi si sa accepte schimbarea. Denning e de parere ca liderii care doresc schimbarea fac adesea greseli (el enumera zece) si trebuie sa invete “limbajul secret al leadershipului”. O prezentare eficienta cuprinde, dupa parerea lui, povesti negative pentru a atrage atentia, povesti pozitive pentru a indemna la actiune (ele trezesc dorinta), povesti neutre pentru a explica cum si de ce (ele consolideaza cu argumente logice). Denning insista asupra faptului ca principala problema in performanta unei organizatii consta in lipsa cererii de cunoastere. Oamenii trebuie stimulati sa doreasca sa adopte ceva nou, diferit, chiar ciudat. Asa ceva se obtine mai greu cu grafice si scheme, care pot fi plictisitoare, ori cu argumente, chiar daca par convingatoare. Spune-le oamenilor istorii, povesti! “O profunda intelegere a naratiunii este un element cheie al leadershipului transformational”. Denning sugereaza si pasii-cheie: captarea atentiei publicului (el evidentiaza mai multe metode), stimularea dorintei (idem), consolidarea prin argumente logice. “Adevaratul limbaj al leadershipului este proaspat, atractiv, energizant si revigorant, incitant, dar in acelasi timp placut, plin de viata, spiritual si amuzant, asa cum te-ai astepta sa fie cand se discuta de la egal la egal.” Si nu se limiteaza la vorbe, pentru ca include, fapt foarte important, si limbajul corpului.
Denning merge mai departe in argumentatia sa si inventeaza conceptul de “inteligenta narativa” (capacitatea de a gandi lumea intr-o maniera narativa). “Cultivarea inteligentei narative este o conditie esentiala, care ne permite sa folosim la maximum potentialul limbajului de conducere.” Exemplul fostului presedinte Ronald Reagan il ajuta admirabil pe Steve Denning. “Reagan a fost criticat de adversari pentru lipsa lui de substanta intelectuala, dar, la capitolul leadership, electoratul a constatat ca povestile spuse de el sunt convingatoare si capabile sa trezeasca simpatia. Povestile lui Reagan l-au ajutat sa obtina sprijinul alegatorilor. Realitatea este ca Reagan poseda un talent de care au nevoie toti liderii, anume inteligenta narativa. Stia cum sa alcatuiasca si sa puna in scena o poveste, evaluand corect efectul pe care aceasta urma sa-l aiba asupra publicului.”
Inteligenta narativa, e de parere Denning, poate atinge noi culmi de eficienta, daca principiile ei sunt explicate detaliat, deoarece, ulterior, oamenii pot invata cum s-o foloseasca singuri. “Inteligenta narativa presupune sa cunosti diversele modele de poveste, sa stii care modele functioneaza intr-un anume context, sa intuiesti in ce povesti traiesc ascultatorii si sa ai capacitatea de-a aprecia felul in care vor reactiona la povesti noi.”
Concluzia, oricat de uimitoare, era de asteptat dupa un asemenea excurs: “Leadershipul si schimbarea sunt apanajul unor oameni obisnuiti, care vorbesc si se poarta altfel. Odata ce deprindem limbajul conducerii, putem pune cu totii in practica schimbarea, daca asta ne dorim.”
STELIAN TURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti, a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista “Lumea”, a condus, dupa 1989, revistele “Lumea”, “Zig-Zag”, apoi ziarul “Meridian”, dupa care a lucrat in televiziune, ca sef al departamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV, din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Este autorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentru copii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), Premiul Asociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in 2003.