Luna trecuta, cotidianul Ziarul Poporului din China scria ca rafturile librariilor chinezesti s-au umplut de carti de sfaturi psihologice, pe teme de la imbunatatirea cunoasterii de sine si pana la metode de a depasi tragedii personale.
Ziarul Poporului comenta ca editorii au anticipat o cerere mai mare pentru astfel de carti in preajma crizei SRAS, la fel cum s-a intamplat si in SUA dupa 11 septembrie 2001. Popularitatea in China a acestei literaturi, cunoscute sub termenul de motivationala sau de self-help, pare putin comica, fiindca ne-am obisnuit sa consideram carti gen “Cinci pasi spre eliberarea de stres” sau “Succesul in zece zile” drept o expresie prin excelenta a mentalitatii americane, eventual vest-europene, inclinate spre pragmatism si spre rationalizare a tuturor trairilor. Nu e insa numai atat: inflorirea acestei literaturi e o masura a prosperitatii economice a oricarei societati moderne, fie ea americana sau chineza. “Cand o societate e bogata si triumfatoare, oamenii incep sa se intrebe nu numai ce pot sa capete de la viata, ci si cum sa traiasca astfel incat viata sa merite traita”, declara Martin Seligman, un psiholog american autor si el al unei astfel de carti, “Fericirea autentica”, devenita anul trecut bestseller in SUA. Nu e cazul, deocamdata, in Romania. Totusi, fenomenele de imitatie si moda culturala au adus si la noi, dupa 1989, cateva “valuri” de carti de self-help: primele, pe la jumatatea anilor ’90, erau mai mult brosuri prost tiparite, traduse in graba si publicate de edituri care poate azi au si disparut de pe piata; cele mai noi, din ultimii doi-trei ani, sunt insa lansate de edituri serioase, care au gasit in astfel de carti un mod in plus de a-si creste vanzarile.
In mod sistematic, editura Humanitas a inceput sa publice carti practice din 1999, mai intai in colectia “Humanitas Practic”, careia din 2002 i s-a adaugat colectia “Humanitas Practic de buzunar”. Sporadic insa, editura mai publicase astfel de carti si inainte de 1999, cea mai semnificativa fiind, in opinia Oanei Barna, coordonatorul “Humanitas Practic”, “Codul bunelor maniere astazi” de Aurelia Marinescu, a carei prima editie a aparut in 1995. “De fapt, tocmai succesul de public, absolut neasteptat pentru noi, al Codului a fost motivul pentru care am initiat colectia de carti practice”, isi aminteste ea.
Semnate tot de autori romani, primele carti aparute in colectia “Humanitas Practic” au fost “Ghidul gazdei perfecte” de Thea Luca, “Ghidul crestinului ortodox de azi” de preotul Vasile Raduca si “Ghidul sarbatorilor romanesti” de Irina Nicolau. Toate s-au vandut bine, considera Oana Barna – nu au reusit insa sa atinga, nici pe departe, succesul inregistrat de “Codul bunelor maniere”, reeditat de Humanitas din 1995 incoace de nenumarate ori. “Continua sa fie si astazi bestsellerul absolut al editurii noastre si, credem noi, al intregii productii editoriale romanesti de dupa 1989, cu 200.000 de exemplare vandute”.
Prin “carti practice”, editorii inteleg de obicei lucrari de nonfictiune pe teme din cele mai diverse, dar cu caracter utilitar: ghiduri sau chiar manuale, dar nu la un nivel academic, ci adresate omului obisnuit, cel care vrea sa invete ceva util in viata de zi cu zi, explica Oana Barna. “De exemplu, o carte de bucate este prin excelenta o carte practica – sau un ghid pediatric adresat parintilor care, fireste, nu sunt neaparat medici. La fel si un ghid/manual/cod al bunelor maniere in viata cotidiana sau in viata profesionala sau un ghid de comportament corect in biserica, sa zicem, carti care in terminologia editoriala anglo-saxona se numesc show-to bookss sau sself-help bookss”.
Atunci insa cand o astfel de carte are un pronuntat caracter persuasiv si ii ofera cititorului argumente cu efect psihologic pentru a face un anumit lucru – “acel lucru nemaifiind, desigur, un fel de mancare, ca in cazul cartii de bucate, ci adoptarea unor comportamente si deprinderi noi sau chiar a unei atitudini inedite fata de viata” este vorba despre “literatura motivationala”, explica coordonatorul colectiei “Humanitas Practic”.
“Editura noastra publica atat carti practice sneutres, cat si literatura motivationala, in masura in care scopul final al acesteia din urma este unul practic”. Adica, precizeaza ea, in timp ce “Nu faceti ce vi se spune…”, traducerea unui mic ghid pentru angajati publicata la Humanitas anul trecut este o lucrare in mod declarat motivationala, “Manualul conservelor de casa”, care va aparea pe piata luna aceasta este strict o carte practica – “nu are nimic de-a face cu literatura motivationala, indiferent cat ar incerca autoarea sa ne motiveze sa facem conserve!”.
Nu e chiar publicul tipic al editurii
Conform unui studiu de marketing realizat de Humanitas in urma cu doi ani in randurile cititorilor sai, 25% dintre acestia au studii superioare si sunt interesati si de cartile practice, in comparatie cu 30% cei interesati de istorie si peste 50% interesati de literatura. Partea cea mai semnificativa a audientei cartilor practice de la Humanitas nu o constituie insa publicul Humanitas tipic, crede Oana Barna, ci un public format in principal din femei, in varsta de pana la 35 de ani, cu studii medii sau superioare, cititoare de asa-numita “presa feminina”. Este foarte importanta si tema cartii practice, adauga ea: “cum e de presupus, cititorul tipic al unei carti precum sAutovindecarea si personalitateas este mai in varsta, iar cel al cartii sSunt barbat, dar ma tratezs este barbat”.
Un lucru insa este sigur, mai crede Oana Barna: indiferent de sex, de varsta si de studii, cumparatorul cartilor practice trebuie sa creada ca viata lui nu este guvernata de un destin implacabil, ci poate fi schimbata, imbunatatita, optimizata de el insusi. “Este vorba de o psihologie si o atitudine cam neromanesti, daca ciobanasul din sMioritas ramane prototipul romanismului. Majoritatea cartilor de self-help si motivationale sunt americane, iar atitudinea pe care o promoveaza este, neindoielnic, americana si acesta este si motivul pentru care unii stramba din nas cand aud de asemenea carti; fara sa se gandeasca, probabil, cat de benefice ar fi si pentru noi, in viata noastra practica, o atare psihologie si atitudine”.
Autorul vedeta vinde cartea
La Humanitas, primul tiraj al unei carti practice este in general de 3.000 de exemplare, dar daca titlul are succes de public, urmeaza si altele. Editura publica o carte practica pe luna, ceea ce, spune Oana Barna, inseamna o pondere de numai 5% dintr-un plan editorial care la Humanitas este de 250 de titluri pe an. De departe, spune ea, cele mai bine vandute titluri sunt cele scrise de autori romani, in frunte asadar cu “Codul manierelor elegante” al Aureliei Marinescu.
Publicata in primavara aceasta, cartea lui Bebe Mihaescu “A face dragoste aproape perfect” a atins recordul de vanzari lunare din intreaga istorie a editurii Humanitas, cu peste 11.000 de exemplare. “Nu stim daca Bebe Mihaescu va rezista pe piata la fel de mult ca Aurelia Marinescu, dar startul lui a fost uluitor”, considera coordonatorul colectiei, conform caruia este evident motivul pentru care titlurile de autori romani se vand bine, dar conditia este ca acestia sa fie promovati in mass-media. “Un autor ca Bebe Mihaescu, care a fost vazut de nenumarate ori la televizor in emisiunea Mihaelei Tatu, are un capital de audienta care se transfera cu siguranta si asupra cartilor sale”; adica, explica Oana Barna, el poate “vinde” carti unui public care in mod normal nu este interesat de lectura.
“Cu toate acestea, orice editor stie ca simpla aparitie la TV sau in presa a unui autor nu e suficienta pentru a vinde o carte in tiraje mari si in mod constant. Mai trebuie ceva: pur si simplu, cartea trebuie sa fie buna sau, mai exact, sa fie pe gustul publicului si totodata, cum ar spune americanii, sa raspunda unor nevoi”.
In ceea ce priveste traducerile, cele mai “rezistente”, adica cele care au beneficiat de cele mai multe retipariri la Humanitas, au fost “Cum sa devenim parinti mai buni”, un ghid clasic de educatie a copiilor, “Regulile seductiei”, un celebru bestseller american, “Personalitate si temperament” – un ghid de tipologie psihologica derivata din tipurile lui Jung – si “Bucura-te de ceea ce ai”, o carte de psihologie. “Personal, sunt convinsa ca traducerile de carti practice sau motivationale nu pot ssa meargas la noi decat in masura in care se potrivesc cu ceva din psihologia sau atitudinea romaneasca tipica fata de viata”, considera editorul, in opinia caruia “Regulile seductiei” s-a vandut bine tocmai pentru ca pledeaza pentru o atitudine feminina pasiva, traditionala, iar “Bucura-te de ceea ce ai” – pentru ca ofera cititorului o filozofie de viata hedonista, orientala, pasiva.
Pana in luna noiembrie a acestui an, in seria “Humanitas Practic de buzunar” sunt programate sa apara alte trei traduceri ale unor bestselleruri americane: “Gandirea optima”, al carui titlu se refera, conform editorului, la o varianta de gandire mai eficienta si mai practica decat faimoasa “gandire pozitiva”, “Stil si eticheta in afaceri”, un cod de maniere in viata profesionala, “Optimismul invatat” de Martin Seligman si “Ghid Web 2004” de Emil Barbulescu, o editie adusa la zi a ghidului precedent, pe 2003. In ajun de sarbatori, cititorii romani vor putea gasi pe piata si doua carti-cadou – “Cartea parfumurilor” intr-o noua editie si “Cartea nestematelor” de Galia Maria Gruder.
Pe acest segment de piata exista concurenta, precizeaza Oana Barna; aproape toate editurile mari din Romania au cel putin o colectie de carti practice si sunt si unele care, aparent, publica exclusiv acest gen de carti. “Totusi, impresia mea este ca interesul editorilor pentru tipul acesta de carti a scazut putin fata de acum un an sau doi”, a observat editorul, care despre titlurile publicate de concurenta nu doreste sa spuna decat ca “sunt foarte putine cele pe care regret ca nu le-am publicat noi”.
De la Paris vine cartea
Specializata in publicarea de carti de psihanaliza, psihologie, filozofie, sociologie, antropologie si politologie, Editura Trei, al carei manager este prof.dr. Vasile Dem. Zamfirescu, unul dintre fondatorii Societatii Romane de Psihanaliza, a lansat colectia de “Psihologie practica” in 1999 cu lucrarea “Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile”, scrisa de doi psihiatri si psihoterapeuti francezi, Francois Lelord si Christophe Andre. “Aceasta carte facuse foarte multa valva la Paris, avusese o presa foarte buna si de aceea ne-am hotarat sa o oferim si noi cititorilor romani”, isi aminteste Silviu Dragomir, unul dintre fondatorii editurii.
Pana atunci, Editura Trei publicase “Freud – Opere complete” si tratate de psihologie si psihanaliza; prima carte “mai de popularizare”, cum o numeste Dragomir, a inregistrat insa vanzari care le-au intrecut editorilor sai toate asteptarile. “Oamenii sunt din ce in ce mai interesati de psihologie si mai ales de cea practica; vor sa stie cum sa reactioneze in fata provocarilor noii societati, pentru ca multi sunt debusolati si au nevoie de un sprijin”, considera editorul.
Tirajele de inceput ale acestor carti, in Romania nu sunt niciodata mari, adauga el. Primul este de 2-3.000 de exemplare, apoi piata decide. “Ne aflam inca la inceput pe acest segment de piata: in vestul Europei si in Statele Unite cartile de self-help au deja o traditie, se publica tiraje uriase”.
In momentul de fata, Editura Trei are in pregatire in colectia “Psihologie practica” in jur de 12 titluri, iar urmatoarele aparitii vor fi “Cum sa evitam stresul” si “Cum sa te casatoresti”, aceasta din urma fiind in opinia editorului, o problema reala a celor mai diverse categorii de persoane in ultima vreme, in lumea intreaga. “Ca editor trebuie sa fii foarte intuitiv in alegerea titlurilor, trebuie sa simti piata si sa stii ce sa-i oferi cititorului, la momentul potrivit”, considera Silviu Dragomir.
In colectia respectiva, Editura Trei publica cu precadere titluri ale scriitorilor francezi, si asta pentru ca, explica editorul, acestea nu sunt atat de “vulgarizante” precum cele americane: “sunt mult mai bine documentate, pentru ca cei care le scriu au o pregatire psihologica, sunt fie psihoterapeuti, fie medici”.
E loc pentru toti
Ca si in cazul Humanitas, cu “Codul manierelor elegante”, primul titlu publicat de Editura Trei in colectia “Psihologie practica”, “Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile”, este si cea mai bine vanduta carte a editurii pana in momentul de fata. Parcurgand-o, afli ca, potrivit psihologilor evolutionisti, daca anumite tipuri de personalitate s-au perpetuat de-a lungul generatiilor pana in zilele noastre, este tocmai pentru ca ele au fost selectate din punct de vedere genetic pe parcursul evolutiei, deoarece s-au dovedit a fi prielnice supravietuirii si reproducerii. Aflam asadar ca, daca exista azi atat de multe persoane anxioase, este pentru ca anxiosii au rezistat vicisitudinilor selectiei naturale; ca daca esti politist, judecator sau functionar public, lucrezi in vama, in cadrul serviciilor antitero sau faci afaceri intr-o tara al carui echilibru este instabil, putina paranoia poate fi chiar folositoare.
Un domeniu in care insa se cuvine sa fii prudent cu personalitatea paranoica este politica, cred psihanalistii francezi: “Cum personalitatile paranoice manifesta adesea o atractie pentru pozitiile politice extreme (caracterizate prin desemnarea unui dusman rau intentionat si raspunzator de toate relele societatii si care trebuie pedepsit fara mila), discutia pe teme politice se poate aprinde iute (…)”.
In domeniul publicitar si in mass-media sunt mai multe personalitati histrionice decat in agricultura sau metalurgie, la fel cum se poate spune ca societatea noastra devine din ce in ce mai obsesionala, au constatat psihologii francezi. Exista asadar loc si pentru obsesionali, cu conditia ca acestia sa fie foarte bine supravegheati. “S-ar putea spune ca din clipa in care se formeaza o echipa, fie pentru a construi un baraj, fie pentru a infiinta un jurnal, prezenta unui obsesional, bine ales, ar putea fi un ingredient pretios, care va garanta calitatea produsului final”. Si asta pentru ca, spun cei doi specialisti, personalitatile obsesionale vor reusi acolo unde ceilalti ar fi doborati de oboseala sau de plictiseala: “Contabilitate, proceduri financiare, juridice sau tehnice, controlul calitatii, iata cateva exemple de activitati in care obsesionalul se va simti in largul sau, facand uz de simtul ordinii, ca si de capacitatea de a starui in efort”.
Pe de alta parte, intr-un climat de competitie, un pic de narcisism poate constitui un avantaj decisiv: la un talent egal, o persoana narcisista are sanse mult mai mari de reusita decat o persoana modesta; narcisicul este incredintat ca este cel mai bun, iar in competitie va avea mai putine scrupule, deoarece considera ca locul intai i se cuvine de drept. Celor doi autori, multi sefi de intreprinderi le-au marturisit ca cei mai buni dintre agentii lor comerciali sunt cei narcisici; narcisismul le alimenteaza ambitia de succes si ii ajuta sa faca fata unor situatii descurajatoare pentru altii: “Siguri pe ei, multumiti de infatisarea lor, de care se si ingrijesc in mod deosebit, manipulatori oarecum, nu sunt catusi de putin afectati cand sunt refuzati (caci nu a fost vina lor)”.
Lasat in voia inclinatiei sale catre singuratate, schizoidul ar putea ajunge un pustnic. Nu prea vorbeste, dar nici nu intrerupe, cu el va puteti petrece un week-end de studiu si lectura, iar daca aveti nevoie de putina liniste pentru a va putea concentra, schizoidul este cea mai nimerita persoana. “Daca va este patron, trimiteti-i note scrise in loc sa tot mergeti la el; iar daca va este coleg sau colaborator, in loc sa-l impingeti sa ajunga un bun manager, lasati-l sa fie un bun expert”.
Tot la serviciu, un colaborator cu o personalitate de tip pasiv-agresiv poate fi insa o adevarata incercare: ” poti fii incredintat ca vei lucra intr-un climat nu tocmai placut, ca deciziile tale vor fi aparent acceptate, dar nerespectate in fond, ca vei descoperi erori si intarzieri in executarea lucrarilor”. Si totusi, uneori, anumite trasaturi de caracter, desi excesive, prezinta unele avantaje, cred psihanalistii: subiectul cu personalitate dependenta capata sprijin, paranoicul nu este deloc usor de tras pe sfoara si rareori se intampla ca obsesionalul sa-si uite cheile.
“Mare investitor” sau “mic economist”?
In “Cum sa te iubesti pe tine pentru a te intelege mai bine cu ceilalti”, aceeasi echipa de psihoterapeuti francezi, Francois Lelord si Christophe Andre, ofera recomandari si solutii pentru aceia care vor sa inteleaga cum se cladeste, inca din copilarie, stima de sine, cum se dezvolta in adolescenta si cum le influenteaza aceasta viata sentimentala, profesia si relatiile cu ceilalti.
Se pot compara strategiile pe care le aplicam atunci cand ne investim banii cu cele pe care le folosim pentru a ne dezvolta stima de sine? Aflam din aceasta lucrare ca multi teoreticieni si-au pus intrebarea si ca raspunsul este afirmativ. Conform modelului financiar al stimei de sine, aceasta trebuie sa fie in mod regulat reinvestita pentru a nu se devaloriza, castigurile sunt la inaltimea riscurilor asumate si cu cat este mai mare capitalul de pornire, cu atat este mai usor sa iti asumi riscurile. “sMarii investitoris, care dispun de un important capital de pornire, isi depun banii in acele plasamente care implica si un anumit nivel de risc, dar care pot genera si multiple beneficii – de exemplu, actiunile bursiere. Desi mult prea putin realisti, ei sfarsesc prin a castiga si a depozita din ce in ce mai multi bani. Ei nu se tem sa piarda in unele plasamente, pentru ca in orice caz le va ramane suficient in alta parte. Nefiind niciodata intr-adevar bogati, smicilor economistis le e teama ca, printr-un risc nechibzuit, sa nu piarda si putinul pe care il au. Ei investesc deci cu prudenta si mai degraba in plasamente sigure, ca livretele caselor de economii. Din aceasta cauza, castigurile lor sunt pe masura riscului: mai putin ridicate”.
O industrie a frustrarilor
“Motivul pentru care aceste carti de self-help functioneaza atat de bine este ca in realitate nu functioneaza”, afirma scriitorul britanic Jonathan Coe intr-un interviu. In opinia acestuia, autor el insusi al unui roman despre fericire, daca cineva ar scrie un manual de self-help cu adevarat eficace, acest lucru ar atrage dupa sine un adevarat dezastru. “Aceasta industrie se hraneste cu frustrarile oamenilor si reprezinta ideea ca Fericirea este un produs care poate fi ambalat si adaptat pietei: o abordare foarte optimista, in stilul Lumii Noi, unde viata insasi reprezinta o problema ce poate fi rezolvata”.
Popularitatea acestui gen de literatura, cred unii, spune insa foarte multe si despre nivelul de aspiratii al componentilor unei societati – oamenii se simt nesatisfacuti de propriile slujbe, de ei insisi, de propriile aptitudini, de colegi si de patroni, nu se mai bazeaza pe angajatori pentru a fi promovati si simt ca trebuie sa se autoperfectioneze pentru a avea acces la cat mai multe oportunitati.
Pe romani se pare insa ca nu performantele la locul de munca ii preocupa intai de toate. La Diverta, luna trecuta, pe primul loc in topul vanzarilor la domeniul cartilor de Cunoastere-Autoeducare a fost cartea lui Bebe Mihaescu “Sa facem dragoste aproape perfect”, urmata indeaproape de “Codul manierelor elegante”, spune Ligia Zaharia, director de marketing la Diverta, conform careia in fiecare luna aici se vand carti de self-help de ordinul sutelor.
In topul vanzarilor mai sunt si carti de genul “Sex real” , precizeaza ea – “o carte destul de indrazneata, dar deosebita din punct de vedere al prezentarii”, iar ca segmentare, cumparatorul de astfel de carti este tanar, in general femei, atrase atat de subiect/titlu, cat si de pretul atractiv. In Romania, comparativ cu alte piete si in special cu cea vestica, oferta de astfel de carti nu este atat de mare: doar 5% din totalul ofertei de carte de la Diverta o reprezinta titlurile de self-help, adauga Ligia Zaharia.
In acest domeniu al cartii practice si motivationale, cererea este mai mare decat oferta, declara anul trecut Simona Kessler, managerul agentiei literare International Copyright Agency, care reprezinta in Romania edituri precum Crown Publishers si Doubleday, Divisions of Random House (SUA), Penguin Group (SUA). “Asa cum preconizam anul trecut, am inregistrat o crestere in vanzarea drepturilor de traducere in domeniul cartii practice, self-help si motivationale”, spune Simona Kessler acum. Daca anul trecut, pana in luna octombrie, numai prin agentia ei s-au vandut 20 de titluri, din octombrie 2002 pana in luna august a acestui an s-au vandut 34 de titluri.
In fruntea editurilor care au impus acest gen de carti in Romania este Curtea Veche, urmata de Amaltea, Humanitas Practic, Business Tech International, Polirom, For You si Editura Mix, considera Simona Kessler. In opinia ei, receptia cartilor motivationale pe piata de carte romaneasca este usor de definit, dat fiind ca “adresabilitatea lor este clara”. Diferenta intre vanzarile de la noi si cele din strainatate este insa foarte mare, mai spune ea; traditia cartilor motivationale este in Vest mult mai veche decat la noi, iar tematica este mult mai variata. “Perspectivele acestui domeniu editorial sunt in continuare destul de mari in Romania, dat fiind ca nu s-a acoperit inca cererea pentru acest segment de piata”.
Conform firmelor de cercetare a pietei, in Statele Unite s-au publicat in 2001 3.500 de titluri din categoria self-help (2,6% din titlurile noi publicate), reprezentand din punct de vedere valoric 5,7% din totalul vanzarilor de carte. Ceea ce face insa specificul acestei piete in America este faptul ca multi dintre autorii de literatura motivationala sunt extrem de bogati, pentru ca sunt vedete si stalpi ai comunitatii: publicul ii cunoaste nu numai din ceea ce scriu, ci si din ceea ce spun la talk-show-uri de televiziune (cazul faimosului Dr.Phil, lansat la emisiunea lui Oprah Winfrey), la seminarii si simpozioane, in scoli, la programe de training pentru angajatii companiilor si oriunde sunt invitati sa conferentieze, contra cost, despre ideile din cartile lor. Unii sunt psihologi de formatie si chiar au profesat, dar majoritatea n-au nici o legatura cu domeniul, singurele lor competente fiind simtul practic si capacitatea de convingere. Exista si cazuri cand un autor castiga fiindca isi face o firma “de specialitate” unde pot deveni actionari admiratorii opurilor lui: Stephen Covey, autorul bestsellerului “Cele sapte deprinderi ale oamenilor extrem de eficienti”, si-a facut o firma avand ca obiect de activitate “trainingul integrat si solutii de imbunatatire a performantelor pentru indivizi si pentru organizatii” si a listat-o cu mare succes la bursa din New York. Anul trecut, compania lui a avut venituri de 333 milioane de dolari. In fine, succesul comercial al unor autori atrage si succesul comercial al fiilor lor, in aceeasi bransa: Sean Covey, fiul lui Stephen Covey, a bifat si el un bestseller in familie, cu “Cele sapte deprinderi ale adolescentilor extrem de eficienti”.
cecilia.stroe@zf.ro