John Grisham este unul dintre cei mai cunoscuți și vânduți romancieri americani, scrie și publică de multă vreme în ritm constant de un roman pe an – 18 thrillere juridice până acum, dar și alte genuri, romane umoristice, romane pentru tineri ș.a. Pentru câteva, care au fost și ecranizate cu succes egal, va rămâne în fruntea genului – „Firma”, „Cazul Pelikan”, „Juriul” ș.a. „Litigiul”*), apărut în 2011, este un thriller agreabil, o excelentă carte de vacanță, dar care nu se ridică la nivelul marilor romane ale lui Grisham. Asta nu înseamnă că nu poate fi citit cu plăcere și amuzament.
Finley&Figg este o firmă de avocatură de nișă, autointitulată „firmă butic”, care nu are drept personal decât doi avocăței fără mare dăruire profesională, dornici să dea o lovitură fără să se implice prea mult, specializați în divorțuri rapide și cazuri de conducere sub influența băuturilor alcoolice, cu un bonus ocazional dacă e vorba și de coliziune. Cei doi sunt practic niște luzeri, care n-au avut în două decenii de activitate nici măcar un singur proces mare, cu jurați și trăiesc la limita supraviețurii. Dar când li se alătură, printr-o întâmplare, David Zinc, un tânăr avocat atins de oboseală cronică într-un mare trust în care lucrează câte 80 de ore pe săptămână, toate se schimbă. Cei trei ajung să se implice într-un proces cu o companie farmaceutică foarte puternică după ce unul dintre medicamentele lansate pe piață de aceasta pare să fie cauza unui număr de cazuri de decese. Lipsa de etică a companiei, care angajează armate de avocați să-i apere interesele și reputația și care risipește pur și simplu milioane de dolari pentru a-și atinge scopurile este cât se poate de credibilă, deși șarjată. O luptă între David și Goliat în care, ca de obicei, uriașul iese învingător; dar, în paralel și o miniluptă în care David câștigă. Romanul fiind unul polițist, e suficient să spunem atât.
De ce se deoesebște acest roman de precedentele ale lui Grisham, încât unii comentatori americani au ajuns să-l suspecteze că a folosit pentru a-l scrie „ajutoare” incapabile să se ridice la nivelul său? Cartea are umor în prima treime, care se pierde pe parcurs, și e lipsită de suspansul incredibil al precedentelor; povestea e bună, dar este predictibilă; personajele sunt pe alocuri inconsecvente; tânărul avocat este ușor incredibil, pentru că nu are niciun motiv să-și pună în pericol averea personală pentru cei doi și, mai ales, să împartă cu ei beneficiile obținute de unul singur; e ușor deranjant, tezist contrastul dintre marile coroprații ahtiate după profit, capitaliștii răi, și masele de consumatori neștiutori și needucați, mai cu seamă imigranți, exploatați fără milă; în sfârșit, lipsește suspansul precedentelor romane, conflictul e suficient de previzibil.
Cu toate acestea cartea se citește cu plăcere – chiar și în această traducere, din păcate cu destule hibe – și, ca și în alte romane ale lui John Grisham, este descris excelent sistemul legal american, chiar dacă autorul amestecaă bătălia legală cu ficțiunea.
*) John Grisham – Litigiul, Editura RAO. Traducere din limba engleză de Ianina Marinescu