Concertul de matineu, la patru mâini, pe care doresc să vi-l prezint îi are ca interpreți pe Daniel Pennac (foto 2) – născut în 1944 și Tonino Benacquista (foto 3) – născut în 1961.
Pennac este eseist și romancier. Autor al sagăi “Malaussène” (7 volume), deținător al Premiului Renaudot pentru “Chagrin d’école”. A scris, în pauzele de literatură “mare”, și cărți pentru copii. Stilist de clasă, povestitor cu har, psiholog fin, comentator plin de umor al comediei umane, Pennac a reușit să se impună între opțiunile marelui public, în ciuda faptului că nu practică o literatură accesibilă. Mare parte dintre cărțile sale au fost traduse în românește, la Editura Polirom;
Benacquista este scenarist și romancier. Își întrerupe studiile de literatură și cinematografie și se dedică scrisului, făcând, în paralel, mici slujbe de subzistență. În 1991, grație romanului polițist “La Commédia des ratés”, primește trei premii literare și ajunge în atenția publicului. În 1997 părăsește temporar romanul negru și publică “Saga”, o povestire care descrie istoria a patru scenariști însărcinați să producă un sitcom de succes. În 1998 intră în lumea filmului și scoate din tolbă, cu vrednicie și ușurință, scenarii de filme TV sau de lungmetraje cinematografice. Revine la romanul negru cu faimosul “Malavita”, în 2004, iar apoi primește două Premii César, unul pentru scenariu, celalălt pentru cea mai bună adaptare – “De battre mon cœur s’est arrêté”, în regia lui Jacques Audiard, peliculă care a rulat, cu oarecare succes, și pe ecranele noastre.
Cei doi au fost poftiți la o cină de afaceri de către direcția Editurii Dargaud (cea mai mare editură franceză de bandă desenată și una dintre cele mai importante din lume) și întrebați dacă au chef să scrie o nouă aventură a lui Lucky Luke. Deși nu sunt mercenari, ci doar doi domni-copii (ca să reluăm un titlu al lui Pennac), romancierii au îmbrățișat, entuziaști, provocatoarea idee.
La doar câteva luni după discuție, duetul preda o copie a scenariului pentru un album care avea să se cheme “Lucky Luke împotriva lui Pinkerton” (foto 1). Desenator: Achdé, un condei care merge, fidel sclipitor, pe urmele lui Morris, inventatorul cowboy-ului solitar. Mult mai dificilă a fost, după dispariția genialului Goscinny, găsirea scenariștilor potriviți. S-au încercat zeci de variante, dar suflul lui René a fost greu de egalat. Iată însă că, acum, editorilor le-a revenit surâsul pe buze: albumul cu dublă semnătură scenaristică a epuizat, la doar câteva săptămâni după ieșirea pe piață, 510.000 de exemplare. Dargaud, prin Philippe Osterman (director general), dorește deja să-i convoace pe cei doi la o nouă cină de afaceri, pentru al doilea album Luke, al 77-lea din serie.
Dinamita dramatică a albumului a fost găsirea unui nou rival pentru Lucky Luke, un personaj pe care bandiții Dalton să-l urască la fel de mult. S-a numit Allan Pinkerton, detectivul mitic al Statelor Unite, cel care a înființat Pinkerton National Detective Agency, așezată sub deviza (de banda desenată) “Noi nu dormim niciodată”. Când Pinkerton îi trimite la răcoare pe Daltoni, Joe, creierul lor malefic, exclamă: “Doar Lucky Luke ne poate aresta. Nimeni altcineva.”
De aici încolo, totul a fost o joacă de copii și pentru copii, cu vârste între 7 și 90 de ani.