Horia C. Matei
Enciclopedie de istorie universală
Editura Meronia
“Trăim – spune autorul în cuvântul înainte – într-o lume în care procesul de integrare a economiilor și finanțelor lumii, desemnat cu un termen folosit tot mai insistent începând din anii ’80, astăzi curent, globalizare, cu evidente dimensiuni politice și culturale și cu evidente beneficii și crize, a devenit ireversibil. Pe zi ce trece lumea tinde a se converti tot mai mult într-o scenă unică sau, mai degrabă, într-o multitudine de scene în care nu numai că frontiera dintre spațiul interpreților și al spectatorilor se șterge, dar spectatorii devin, cu sau fără voia lor, direct implicați în acțiune.
În același timp, nu poate fi ignorat procesul, concomitent, de diferențiere și segmentare a hărții geopolitice a lumii. În principal produsul secolului XX, harta lumii (numai un sfert dintre state pot fi regăsite pe cea din anul 1900) obligă și astăzi comunitatea internațională să ia act de apariția a noi entități statale. Cu Sudanul de Sud, ultima țară care, în 2011, și-a proclamat independența, numărul statelor suverane de pe glob s-a ridicat la 196. Sub semnul unei mobilități aparte s-a aflat continentul european. Din cele 46 de state europene de astăzi, nu mai puțin de 17 și-au proclamat suveranitatea sau și-au desenat un nou contur pe hartă după 1989, odată cu ieșirea de pe scena istoriei a celei mai mari utopii a secolului XX.
Această retrasare a granițelor, implicând nu doar opțiunea unor comunități pentru forjarea de noi proiecte statale, ci și noi surse de instabilitate, noi tensiuni, adversități sau noi alianțe, noi asocieri, este, în mare măsură, tributară memoriei istorice, și, odată cu ea, redefinirii identității naționale. Astfel încât a te informa asupra istoriei diferitelor state de astăzi nu înseamnă doar a-ți satisface o simplă curiozitate enciclopedică, ci a dobândi o perspectivă utilă, deseori absolut necesară pentru a înțelege desfășurarea evenimentelor de pe scena contemporană. Lucrarea de față se vrea un instrument pentru a înlesni această înțelegere.
Textele consacrate istoriei fiecărei țări au ca punct de plecare capitolul de istorie elaborat de autor pentru Enciclopedia statelor lumii, apărută în unsprezece ediții începând din 1975. Revizuirea și actualizarea capitolului respectiv pentru fiecare nouă ediție s-au dovedit deosebit de instructive, oferind mereu noi prilejuri de meditație asupra traiectoriei popoarelor și statelor și constituind un imbold pentru realizarea acestei lucrări consacrate exclusiv istoriei entităților statale. O istorie decupată, sintetizată, diagnosticată potrivit percepției, orizontului, referințelor spațiului românesc, diferită de liniile degajate, de evenimentele subliniate în diferite alte zone ale globului, cu alte culturi politice, cu alte repere, alte conexiuni, alte sisteme de valori.”