La începutul anilor 1990, economia Finlandei a intrat în colaps, ceea ce a determinat retragerea ratingului maxim de către agenția de evaluare Moody’s. A urmat un deceniu de rigoare, de liberalizare forțată a economiei, dar și de susținere a inovației tehnologice.
Printre țările care și-au recuperat ratingul de triplu A, Finlanda este o referință. La începutul anilor 1990, economia acestei țări nordice s-a prăbușit brusc. Sfârșitul URSS, pentru care Finlanda a reprezentat o poartă comercială de acces spre vest, a fost prima lovitură, scrie site-ul La Tribune.
Creșterea la nivel european a ratelor dobânzii ca urmare a reunificării Germaniei a amenințat economia subminată de îndatorarea gospodăriilor și a sectorului privat. Guvernul finlandez s-a confruntat cu scăderea bruscă a veniturilor (în anul 1991, PIB-ul s-a redus cu 6,5%) și cu explozia cheltuielilor sociale (rata șomajului a depășit 18% în 1993).
De aceea a fost nevoie de mai mult pentru a salva sectorul bancar amenințat de un faliment pe scară largă. Deficitul bugetar a crescut exponențial. Deși în 1989 era excedentar, trei ani mai târziu deficitul guvernului central era de 7% din PIB. Datoria publică a crescut de la 10% din PIB în 1990 la mai mult de 70% din PIB în anul 1996.
Guvernele care s-au succedat la putere au avut drept prioritate restabilirea încrederii populației în economie. Un buget de austeritate strict bazat pe reducerea cheltuielilor publice este adoptat de ministrul conservator de finanțe Iiro Viinanen, care desființează secțiuni întregi ale statului bunăstării construit în anii 1960.
Țara intră în grațiile pieței în primăvara anului 1995, când noul premier social democrat Paavo Lipponen, a decis să continue și să intensifice această politică și să-l păstreze pe Iiro Viinanen. Ratele dobânzii scad rapid, iar bugetul se echilibrează în anul 1997. Finlanda îndeplinește condițiile pentru a adopta moneda euro, iar Moody’s îi acordă ratingul maxim în 1998.
Reforma fiscală
Dar aceste măsuri bugetare nu explică totul. Guvernul de la Helsinki a liberalizat economia pentru a impulsiona creșterea economică. Inspirat de “distrugerea creatoare” a economistului austriac Schumpeter, statul va abandona sectoarele afectate de criză. Acționarii s-au orientat către sectoarele economice considerate a avea un potențial ridicat, iar reforma fiscală a încurajat companiile să investească în activitatea de cercetare. Ajutată de moderarea salarială și susținută de sectorul tehnologic al Nokia, economia finlandeză are în prezent una dintre cele mai mari rate de creștere economică din zona euro, ceea ce a asigurat ratingul maxim al țării.