Reducerea expunerii băncilor din zona euro pe regiune a devenit o realitate oglindită în statistici. Marile grupuri trebuie să strângă capital nou, să vândă din active, inclusiv pachete de credite cu risc mare, și în general să reducă finanțările către clienți și piețe al căror risc implicit cere alocări mai mari de capital.
România nu poate scăpa de această tendință, chiar dacă până acum BNR nu a sesizat diminuări brutale ale expunerilor. Cel puțin deocamdată s-au menținut pe piață bănci care le-au putut lua locul celor care nu au mai avut finanțarea sau apetitul de risc necesar pentru a continua creditarea la nivelurile anterioare.
Situația este susținută de cererea generală de credite care rămâne scăzută la nivelul pieței, însă nivelul dobânzilor, în special oprirea tendinței de scădere la lei, sugerează acumularea de tensiuni. Povara creditelor neperformante împinge băncile să țină sus prețul finanțărilor, penalizându-și eventualii clienți noi pentru defecțiunile la rambursare înregistrate de clienți vechi. Principiul este binecunoscut: banca nu pierde niciodată.
Aflată sub amenințarea unui derapaj necontrolat al Greciei, piața rămâne într-un echilibru fragil, chiar unele dintre băncile cu capital elen desfășurând campanii de creditare. Riscul însă nu poate fi ignorat. Băncile-mamă nu-și pot lua înapoi capitalul adus în filialele locale decât cel mult în urma unei vânzări – improbabile în actualul context de piață. Așa că le rămâne retragerea liniilor de finanțare, aceasta putând însemna inclusiv că băncile locale ar putea fi obligate să vândă pachete de credite pentru a putea face rost de banii necesari.
Cine și cum va umple golul de finanțare care poate apărea în situația în care mai multe bănci din zona euro ar abandona România sau chiar regiunea în ansamblu? Reprezentanți ai BNR și ai unora dintre cele mai importante bănci vor inventaria posibilele soluții la conferința ZF Bankers’ Summit de săptămâna viitoare. Detalii pe www.zf.ro/conferinte