Solicitarea unei creșteri salariale într-o perioadă în care afacerile sunt în scădere, bugetele sunt înghețate și se fac restructurări poate părea o utopie, însă mai există angajați care “îndrăznesc” să facă acest lucru.
“Am cerut o creștere salarială după ce salariul nu mi s-a modificat deloc în ultimii trei ani. Am cerut să fiu evaluată, pentru că nu am mai fost evaluată de când m-am angajat (timp de 4 ani), pentru o majorare salarială. Mi s-a spus că degeaba cer evaluare, pentru că oricum nu sunt fonduri. Mi-am dat demisia”, spune Andreea, 30 de ani, specialist în marketing. În alte cazuri, când există fonduri, angajaților li s-a spus că trebuie să muncească suplimentar sau că nu li se aprobă referatul de creștere salarială pentru că au fost trimiși la o conferință de dezvoltare personală în străinătate pe banii companiei.“Nu mi s-a refuzat neapărat, dar mi s-a spus că trebuie să muncesc mai mult pentru un plus la salariu, în condițiile în care atribuțiile mele depășeau de mult timp fișa postului”, spune Maria, 24 de ani.
Unii consultanți spun însă că un discurs cu argumente bune, care să indice clar motivele obiective pentru care are nevoie angajatul de creștere salarială, dar și alegerea unui moment potrivit pentru o astfel de solicitare pot da rezultate. Realitatea contrazice însă de multe ori teoriile de HR.
“I-am spus șefului că îmi dau demisia dacă nu îmi mărește salariul. Mi-a promis că mi-l mărește, am decis să rămân în companie, însă creștere salarială a rămas în continuare la stadiul de promisiune”, spune Cătălina, care lucrează în cadrul unei ONG cu activități de cercetare.
Ați încercat să obțineți o creștere salarială în ultimul an? Care sunt argumentele pentru care ați cerut majorarea salariului și ce motive au invocat șefii pentru a vă refuza? Cum era discursul acestora în anii de boom economic?
Așteptăm opiniile și comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, pe http://www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF.