Cum vine decembrie, cum incepi sa simti mirosul sarbatorilor. Pe ecranul televizorului curg reclame inecate in fulgi idilici, vitrinele se umplu de beteala, strazile de lumini.
Oricat de singur, trist si dezabuzat ai fi, te molipsesti de frenezia celorlalti, despre care nu stii cat sunt si ei de singuri sau de fericiti, de saraci sau avuti. Totul este sa intri in vartejul asta cu virtutile lui indiscutabil terapeutice. Consumismul are nu numai latura lui de necesitate, ci si pe cea de placere. Iar placerea asta vine mai ales din dorinta de compensare a unei frustrari pe care nu vrei sau nu poti sa o recunosti. Cumperi ceea ce se poate cumpara cu bani, creandu-ti iluzia ca alegi si posezi. Oricum, ramai descoperit in zona afectului, acolo unde banii nu prea rezolva mare lucru.
Toate statisticile arata ca femeile cumpara mai mult decat barbatii. Sunt ele mai lacome, mai posesive, mai cheltuitoare? Poate ca da, dar toate cele trei atribute vin dintr-o teribila nevoie de compensare a unei frustrari din zona sentimentelor, care la barbati e mai senina, mai neteda sau, cine stie, mai bine tinuta sub control.
Astepti un telefon de la el si telefonul nu vine. Astepti o scrisoare si nu vine nici aia. Si atunci te repezi la internet si-ti comanzi un fleac, ceva, ca sa ai apoi sentimentul ca ai primit un dar. Ce senzatie minunata cand suna la usa si-ti aduce pachetul! Te faci ca uiti ca l-ai platit tu, ca ti l-ai trimis tu si ca nimeni altcineva nu s-a gandit la tine.
“Iar nu m-a sunat de trei zile si iar mi-am luat o pereche de pantofi”. Amica mea care vreo doi ani a tot tinut-o asa, cu plecari si reveniri, cu suisuri si coborasuri in relatia ei sentimentala, ar putea sa-si deschida un magazin de pantofi. Debaraua e plina, iar pantofii nepurtati.
Tocmai acum, cand scriu, imi aduc aminte ca am cunoscut si un barbat care parea liber, sigur de sine, autonom si care, de cate ori iesea in oras, isi cumpara tot felul de lucruri. Cutiile cu pantofi ajungeau si la el pana in tavan! O fi fost vreun sensibil si eu nu mi-am dat seama?
Potrivit acestei teorii simpliste, in decembrie lumea e plina de frustrati, care misuna de colo-colo asaltand magazinele, in loc sa se duca la psihoterapeut. Nici chiar asa! Mai sunt si cei carora le place sa faca daruri, cei care se simt fericiti cand fac un cadou. Daca nu primesti, macar sa ai cui face daruri. Macar atat. Poate ca toti grabitii din jurul nostru, cei care umplu magazinele lunii decembrie, sunt si cei care fac un dar cuiva. La urma urmei, decembrie trebuie sa fie o luna frumoasa.