Anul 2012, pe piața valutară, a început cu obișnuitul joc de șah. Numeroși jucători s-au aruncat la deschideri “tari”, în încercarea de a-și surprinde adversarii și a ocupa poziții avantajoase. Apoi, treptat, piața a dobândit note distincte. A intervenit cererea sporită de valută din partea importatorilor de resurse energetice, în timpul viscolului. După care, în condițiile agravării crizei datoriilor publice din Europa, în mai toate balurile de pe piețele valutare vecine, din Ungaria, Polonia și chiar din Cehia, euro a luat conducerea dansului. Monedele au cunoscut deprecieri drastice. Leul a greșit și el câțiva pași, dar nu s-a lăsat condus și, în regiune, s-a remarcat faptul că moneda noastră a avut cea mai puternică rezistență. Și cea mai redusă depreciere.
Evenimentele din 2012, cele din natură și cele din viața politică, au făcut ca raportul între lei și valută să nu mai fie optim. Balanța s-a dezechilibrat, moneda noastră a început să piardă teren în timp ce valuta era mai puțină. Turbulențele din zona euro au inhibat gustul pentru risc al multor investitori. Și totuși, desfășurarea lucrurilor pe piața valutară n-a ieșit din normalitate. Piața valutară, cu jucătorii prinși în două mari partide, a funcționat. Și a funcționat bine. Mai exact, funcționează bine.
Într-o primă partidă s-au aflat, zi de zi, față în față, clienții și băncile. Clienții însemnând participanții la schimburile valutare: companii de export; companii de import; companii de turism; case de schimb valutar; companii care fac investiții, dar și persoane fizice. Parteneri de “joc” fiindu-le băncile din România autorizate de BNR. Și care au conturi deschise la BNR. Dar în categoria clienți intră și băncile nerezidente. Băncile străine, mari sau mici, care din momentul în care România și-a liberalizat contul de capital vin aici și fac de regulă operațiuni de schimb. Vând ori cumpără valută, contribuind la buna funcționare a pieței.
A doua partidă e jucată numai între bănci. Și dacă, în prima partidă, clienți-bănci, multe dintre tranzacțiile financiare au mereu în spate tranzacții comerciale, îndeosebi legate de contul curent al balanței de plăți – exporturi, importuri, servicii -, în cea de-a doua partidă, bănci-bănci, tranzacțiile comerciale sunt ocazionale. Băncile fac schimburi valutare între ele cu scopuri financiare.
Ce a intervenit nou în vara acestui an? De ce BNR consideră că turbulențele din zona euro și tensiunile politice din țară, conjugate, sunt reflectate în cursul leu-euro? Sigur, acest curs îl stabilește piața, ținând seama de realitățile din acest moment: câtă valută e cerută, câtă valută e oferită la schimb contra lei. Ambii indicatorii exprimă realitatea de zi cu zi. Alți indicatori, cum ar fi deficitul balanței de plăți, rata inflației, eficiența, productivitatea, PIB-ul și așa mai departe, exprimă cauze ce produc efecte pe termen lung. Din toți acești factori se întrupează vântul ce suflă în pânzele cursului valutar. Cursa leu-euro e un film de lung metraj. Pe termen scurt însă, o săptămână, o lună, două luni, decisivă e confruntarea zilnică între cererea de valută acoperită cu lei și oferta de valută susținută de mișcările de euro, dolari și alte monede. Am spus “mișcări valutare” și nu intrări, fiindcă un rol important îl are valuta aflată deja în țară. Căci ajung titluri de stat în lei la scadență și, în loc să fie reînnoite, sunt retrași leii de către investitorii străini, iar leii ajung pe piața valutară și poate mai departe, după ce sunt schimbați în valută, sunt scoși din țară; sunt lichidate acțiuni și leii ajung tot la schimb în piața valutară; se mișcă depozite ale nerezindenților și așa mai departe.
Repet: confruntarea leu-euro pe piața valutară e un film de lung metraj. Chiar un serial cu mai multe episoade. O critică realistă a filmului nu se poate opri la un singur episod, dintr-o lună ori alta, pentru a trage concluzii pentru un an întreg. Or, toată agitația din aceste zile, produsă în jurul cursului de schimb, scoate în față concluzii care vor fi cu siguranță infirmate de secvențele următoare. De altfel, de două săptămâni încoace leul mai mult se apreciază decât se depreciază. Să nu ne pierdem răbdarea.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.