După Rembrandt, a venit rândul maestrului gravurii renascentiste, Albrecht Dürer să fie oaspetele Clujului. Circumstanțele sunt identice cu cele de anul trecut când pe simezele Muzeului Etnografic al Transilvaniei, grație eforturilor și bunăvoinței Fundației EuroArt, au fost expuse lucrări ale artistului flamand, commentate și în paginile ”Ziarului de Duminică”. De această dată, selecția are în vedere 111 stampe, imprimate de Amand Durand după plăcile originale în cupru ale artistului german.
În marile muzee sau colecții de artă ale lumii, s-au păstrat puține exemplare din primele imprimări după plăcile de cupru, realizate de Dürer la sfârșitul secolului al XV-lea și prima jumătate a secolului al XVI-lea la Nürnberg, dar și la Antwerp, Bruxelles sau Köln. O parte a vechilor foi s-au degradat sau chiar s-au distrus. Destinul hârtiei este implacabil, timpul acționează nemilos asupra sa răpind generațiilor succesive șansa de a citi/vedea mărturiile înaintașilor. La rândul lor, multe dintre plăcile care mai existau fuseseră deteriorate sau uzate. Iată motivul pentru care în anul 1864, la fel ca și în cazul gravurilor lui Rembrandt, guvernul francez l-a solicitat pe Georges Duplessis, directorul Bibiotecii Naționale a Franței, conservator în cadrul cabinetului de stampe și autor al unor cataloage de opere vechi considerate și astăzi ca fiind de referință, să caute modalități pentru a salva lucrările grafice ale lui Dürer aflate la Luvru sau în colecții private și, totodată, să curețe plăcile de cupru și să refacă plăcile pierdute, pornind de la imprimările originale ale autorului.
Georges Duplessis a atribuit această sarcină dificilă unuia din cei mai buni gravori ai acelor timpuri, Amand (Armand) Durand (1831-1905). Acesta, inspirat de predecesorul său, Nicéphore Niépce, inventatorul heliogravurii, a pus la punct o tehnică specială de conservare a plăcilor deteriorate. Pentru restaurarea plăcilor uzate și pentru reconstituirea plăcilor care nu mai existau s-au folosit argint, amalgam, oțel, mercur, cupru și bitum din Marea Moartă. Au fost necesare luni de zile pentru a transpune o gravură cu ajutorul unei lămpi cu arc electric pe o placă de cupru, ale cărei incizii coincideau exact, cu o precizie de 1/1.000 mm, cu plăcile realizate de Dürer cu aproape 400 de ani în urmă.
Cu acest prilej, Amand Durand a mai imprimat stampe după plăcile unor mari artiști precum Martin Shingauer, Luca van Leyden și alții. Specialiștii, care au analizat în detaliu matrițele, afirmă că nu avem de-a face cu un „remake” obișnuit prin care se „re-întineresc” operele de artă, ci de o operațiune complexă, asemănătoare restaurării vechilor picturi.
Nu lipsesc nici controversele… Unii colecționari au încercat să-i desconsidere opera; fiind în posesia unor imprimări anterioare, provenite de pe plăci vechi și uzate, aceștia se temeau de scăderea valorii lor de piață, ținând cont de acuratețea imprimărilor lui Durand. Controversa continuă până azi: gravuri imprimate chiar de mâna lui Dürer sau realizate la sute de ani de la moartea sa de altcineva, chiar dacă după plăcile originale ? Răspunsul este, poate, mai puțin important. Importantă rămâne valoarea cu totul excepțională a celor 111 gravuri prezentate la Muzeul Etnografic al Transilvaniei grație eforturilor și bunăvoinței Fundației EuroArt. Cu o tematică preponderent religioasă, ilustrând scene din Vechiul și Noul Testament, ele deschid vizitatorului o fereastră generoasă către universul artistic fascinant al artistului german, pictor, gravor dar și teoretician, una din personalitățile de seamă ale istoriei artei universale.
Expoziția rămâne deschisă până la începutul lunii iunie.