Ucronia este o evocare imaginară a timpului istoric, iar în literatură, definește un gen literar care se bazează pe rescrierea istoriei prin modificarea unui eveniment din trecut, ce reprezintă punctul de divergență de unde evenimentele încep a se desfășura altcumva decât s-au desfășurat de fapt.
Un asemenea roman ucronic a scris neamțul Simon Urban. Ce-ar fi fost să nu fi căzut în 1989 Zidul Berlinului? Acțiunea se petrece în Berlinul de Est, în anul 2011. Reîntregirea Germaniei nu s-a petrecut, Egon Krenz e de 22 de ani la putere, iar RDG e aproape de faliment. Capitala este un oraș murdar, poluat de milioanele de automobile pe ulei ale urmașului Trabantului – Phobos. Ultima șansă a socialismului: negocieri economice cu RFG și cancelarul federal al acesteia, Oskar Lafontaine, care să sfârșească cu inaugurarea unei enorme conducte ce va duce în partea de vest gazul rusesc. Însă chiar atunci, un fost consilier al lui Krenz, Hoffmann, este găsit mort și totul indică faptul că ucigașii ar fi din rândul Stasi. Informația este răspândită de revista Spiegel. Dacă nu este dovedită nevinovăția Stasi, RDG e terminată definitiv. Martin Wegener de la Volkspolizei și colegul său vest-german Richard Brendel pornesc o cursă contra cronometru pentru decoperirea adevărului.
O acțiune încurcată, dar interesană ca ucronie, în care psihologia personajelor, cu nenumărate trădări pe plan personal sau social, se îmbină admirabil cu o imagine a slujitorilor politicii care nu au niciun scrupul, indiferent pe cine slujesc, de care parte a baricadei se află.
Aflăm, între multe altele, că Honecker nu a ieșit de bună voie la pensie, în 1989, ci a fost gonit. A existat un puci al lui Egon Krenz care a rămas la putere peste două decenii. Dar Krenz era o marionetă în mîinile unor complotiști, care, când s-au copt condițiile, au trecut la alt puci. Adică la planul D. „Planul D era mai mult decât un concept despre alimentarea cu energie. Era o strategie cuprinzătoare pentru democratizarea și stabilizarea RDG-ului.” „Hoffmnn a vrut să repete ce mai făcuse odată. O reeditare a planului D: Acum douăzeci de ani cu Krenz împotriva lui Honecker. Astăzi cu Gysi împotriva lui Krenz. Ca să răstoarne minunatul corn al abundenței socialismului democrat peste RDG.”
Dar, spune un personaj: „Noi luptăm pentru democrație. Nu pentru socialism democratic. Nu există sopcialism democratic. Socialismul nu funcționează, oamenii fug de el, sunt închiși sau împușcați. Prin urmare, socialismul nu poate fi democratizat. Pentru aceasta ar trebui să funcționeze. Ceea ce nu face și nu va face niciodată.”
Un thirller politic care îndeamnă și la meditație.
Simon Urban s-a născut în 1975 la Hagen, a studiat germanistică la München. A primit numeroase premii prestigioase de literatură, inclusiv Clio Award, unul dintre cele mai cunoscute premii pentru creativitate din lume. Simon Urban locuiește la Hamburg și lucrează pentru cea mai mare agenție de creativitate din Germania, Jung von Matt.
Încă o observație, foarte personală. „Planul D” este încă o carte de succes tradusă în ultimul timp în care apar referiri la România. Într-o vreme a globalismului nu trebuie să surprindă. Dar, din nou, tot ce a găsit Urban să spună este despre „curva de România de la marginea străzii”.
Simon Urban – Planul D, Editura RAO