Dintre toti candidatii din regiune la privatizarea Petrom, OMV e de departe compania cu cea mai clara strategie de evolutie pentru urmatorii ani. In cazul acestor austrieci, disciplina nemteasca a avut ca rezultat unul din cele mai inflexibile proiecte de extindere imaginate in lumea petrolului: de vreun an incoace, orice stire despre OMV si orice comunicat de presa al lor amintesc obsesiv de intentia companiei de a ajunge la o cota de 20% din piata distributiei de produse petroliere din bazinul dunarean, intre Muntii Padurea Neagra si Marea Neagra. Aceasta tinta a fost fixata pentru ca, dupa cum a explicat presedintele si directorul executiv al OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, pe o piata petroliera care se consolideaza asa de rapid ca aceea est-europeana, in sectorul de distributie nu se pot obtine profituri satisfacatoare decat daca o companie controleaza peste 20% din piata.
Piata de care e vorba are drept linie centrala Dunarea, pe 2.800 kilometri, acoperind un teritoriu de 500-700 km la estul si la vestul fluviului, adica sud-estul Germaniei, Republica Ceha, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croatia, Bosnia, Serbia, Bulgaria si Romania – in total o populatie de 100 de milioane de oameni, o piata cu o cerere de 80 de milioane de tone de produse petroliere anual. In lumina faimoasei tinte de 20% trebuie interpretate, deci, toate miscarile OMV din regiune intreprinse sau anulate in ultima vreme.
Ultima dintre ele e despartirea definitiva de ideea unei aliante sau fuziuni cu grupurile MOL din Ungaria si PKN din Polonia, cu care OMV a fost deseori asociat de cate ori a fost vorba de perspectiva formarii unui singur grup petrolier central-european. Acum doi ani, OMV a concurat fara succes cu MOL pentru cumpararea unui pachet de actiuni ale PKN, iar faptul ca austriecii detineau atunci deja 9% din actiunile MOL ii convinsese pe multi ca ei erau cei ce conduceau procesul de consolidare a firmelor petroliere din zona. Nici MOL, nici PKN nu si-ar fi dorit insa o fuziune in care sa aiba pozitii subordonate fata de OMV, cea mai importanta companie din sector pe tot ansamblul regiunii, astfel incat faptul ca recenta lor decizie de a se uni a exclus OMV n-ar trebui sa mire pe nimeni.
Deocamdata, compania ungara se considera avantajata in raport cu OMV in competitia pentru suprematia pe piata regionala: inainte de PKN, MOL a reusit sa le “sufle” austriecilor doua privatizari importante, cea a companiei slovace Slovnaft si cea a firmei croate INA. Luna trecuta, presa ungara prezenta incantata un studiu intocmit de compania americana de cercetare in domeniul petrolier John S.Harold, care spunea ca MOL este cea mai profitabila companie europeana si a saptea intr-o ierarhie mondiala, reusind in 2002 un profit net de 9,04 dolari pentru fiecare baril de petrol produs, fata de o medie europeana de 4,60 si o medie globala de 4,63. Comparatia scoasa in evidenta era cea cu OMV, care a realizat in 2002 un profit net de numai 5,09 dolari pe baril.
Ceea ce ignora insa astfel de comparatii este raza de actiune a companiilor respective: din toate grupurile petroliere central-europene, OMV este singurul cu adevarat de anvergura internationala, avand activitati de explorare si productie in Marea Nordului, nordul Africii, Australia si Noua Zeelanda, Orientul Mijlociu; numele austriecilor e asociat cu cel al gigantilor europeni care profita de sanctiunile americane ca sa faca afaceri cu Iranul, cu Libia sau, pana de curand, cu Sudanul, avand in vedere ca mai nou s-au retras din aceasta tara pe motiv ca nu tolereaza incalcarea drepturilor omului intr-o tara considerata sprijinitoare a terorismului. Dupa ce a cumparat, recent, activele internationale ale companiei germane Preussag Energie, care se ocupa si cu explorari petroliere, OMV a capatat acces si pe piata latino-americana, in speta in Ecuador si Venezuela.
Evident, o astfel de expansiune geografica nu e intotdeauna aducatoare de castiguri. Analistii de la Erste Bank au comentat, in vara, ca rezultatele OMV pe partea de explorare si productie de petrol in prima jumatate a lui 2003 au fost dezamagitoare, nu numai din cauza dolarului slab, ci si fiindca achizitia Preussag a contribuit mult prea putin la profitul operational. Tocmai insa fiindca OMV are riscul impartit pe mai multe sectoare, rezultatele din exploare si productie au fost contrabalansate de o performanta foarte buna in sectorul de rafinare si marketing, ca si in sectorul productiei petrochimice, unde gama de produse si reteaua de participatii externe intinsa de OMV sunt incomparabil superioare fata de activitatile MOL sau ale altor grupuri din regiune.
Tot in ultimele zile, OMV a anuntat ca nu mai participa la privatizarea companiei cehe Unipetrol, pentru care a concurat in mai multe randuri pana acum cu MOL si PKN, pentru ca e mai important sa-si concentreze resursele financiare pe cea mai mare achizitie a sa de pana acum, incheiata in vara: 45% din actiunile companiei bavareze Bayernoil, ceea ce inseamna o rafinarie, 313 benzinarii Aral si BP in sudul Germaniei, Ungaria si Slovacia si 18% din capitalul conductei petroliere Transalpine Pipeline (TAL), care face legatura intre Trieste si Karlsruhe. Pentru plata acestor active, in valoare totala de 407 de milioane de euro, OMV va avea nevoie de circa 130 de milioane de euro, pe care ii va obtine, dupa toate probabilitatile, prin emisiuni de obligatiuni, asa cum a mai facut-o si in trecut, cu prilejul altor achizitii. Conform The Wall Street Transcript, seful OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, a declarat in primavara ca grupul isi poate permite linistit achizitii noi, tinand cont ca la sfarsitul anului trecut avea un grad de indatorare scazut, sub 20%.
Ruttenstorfer a spus ca strategia de extindere pana la 20% din piata regionala nu se bazeaza doar pe achizitii, ci si pe cresterea organica, adica pe constructia de benzinarii de la zero. Principalul mijloc de atingere a tintei de 20% ramane insa cumpararea de active, dupa un plan clar, unde intrarea in posesia unor benzinarii trebuie sa se completeze cu obtinerea accesului la facilitati de transport cu acoperire cat mai larga. In acest context plaseaza seful OMV cumpararea, anul trecut, a unui sfert din actiunile grupului Rompetrol, tranzactie care a vizat controlul asupra rafinariei Petromidia: “Am cumparat o mica rafinarie din Romania, unde Dunarea intalneste Marea Neagra. Aceasta achizitie ne va permite sa ne folosim de tot traseul Dunarii ca parte integranta a lantului nostru de distributie”.
Despre concurenta marilor grupuri internationale pentru activele petroliere din Europa Centrala si de Est, Ruttenstorfer are cam aceeasi parere ca si russii, care cred ca batalia pentru suprematie se duce aici doar intre firmele din zona: “Companiile petroliere nationale sunt principalii nostri competitori – nici unul din gigantii internationali nu este prezent pe aceste piete. Shell este probabil cel mai aciv, dar noi nu-l consideram drept principal rival; de altfel, nici nu e prezent in Slovenia, Croatia, Bosnia sau Serbia, de pilda. Companiile nationale, nu cele internationale sunt cele mai active pe aceste piete, iar noi suntem cea mai importanta dintre acestea, dupa capitalizarea bursiera. Austria a fost in mod traditional foarte integrata in peisajul central si est-european, si imediat dupa caderea Cortinei de Fier in 1990, noi am fost prima companie care a intrat pe aceste piete: mai intai in Cehoslovacia, Ungaria si Slovenia, apoi in celelalte. Deci suntem un fel de pionieri aici si suntem in masura sa exploatam acest avantaj al primului sosit”.
Wolfgang Ruttenstorfer, doctor in economie si administrare a afacerilor, si-a inceput cariera la OMV in 1976, unde a ajuns membru al consiliului director in 1992, responsabil cu finantele si cu produsele chimice. In 1997 a fost cooptat in primul guvern al lui Viktor Klima ca adjunct al ministrului de Finante, responsabil cu uniunea economica si monetara, dupa care a fost numit guvernator al Bancii Mondiale pentru Austria si, un an mai tarziu, presedinte al Consiliului guvernatorilor FMI si ai Bancii Mondiale. In 2000 s-a intors in OMV, ca director al diviziei de gaze naturale, pentru ca de la 1 ianuarie 2002 sa preia functia de CEO si presedinte al consiliului director. Actionarii l-au preferat pe Ruttenstorfer fostului director Richard Schenz, criticat pentru lentoarea expansiunii regionale a OMV si lipsa de strategie, astfel incat incapatanarea de acum in a mentine tinta de 20% din piata dunareana pentru 2008 poate fi considerata ca fiind expresia viziunii lui Ruttenstorfer.
Dupa parerea lui Ruttenstorfer, exprimata cu ocazia cumpararii Petromidia, presiunea concurentei si a consolidarii ar trebui sa-i faca pe romani sa considere un lux pastrarea a patru rafinarii in functiune si existenta a doua mari companii petroliere, Petrom si Rompetrol; pentru cat absoarbe piata romaneasca, el crede ca ar fi de ajuns o singura rafinarie. Asa se explica faptul ca acum, cand OMV candideaza pentru Petrom, oficialii companiei nu ascund ca interesul austriecilor vizeaza doar operatiunile de explorare si productie de petrol, nu cele doua rafinarii si nici toata reteaua de benzinarii; pentru piata romaneasca, OMV a preferat pana acum strategia “cresterii organice”, adica nu cumpararea unor benzinarii existente, ci constructia altora noi. OMV nu crede ca poate pastra toate statiile Petrom, apreciind ca nu toate sunt rentabile; in plus, e destul de incomod pentru austrieci sa-si grefeze pe statiile altcuiva propria structura de marketing, care include prezent in jurul benzinariei propriu-zise a magazinelor si a cafenelelor specifice (VIVA, respectiv Vienna).
“Este unul din principiile de baza ale OMV in materie de comunicare sa nu comenteze procesele de privatizare posibile sau aflate in curs de desfasurare, inainte de finalizarea lor. OMV a depus saptamana trecuta o oferta neangajanta pentru Petrom, iar urmatoarele etape ale procesului de privatizare vor fi comunicate de guvernul roman”, a declarat Ziarului Financiar Thomas Huemer, purtator de cuvant al OMV, care ne-a comunicat insa cel mai recent document de strategie a companiei pentru Europa Centrala si de Est. “In termenii extinderii geografice, planul nostru de expansiune a ajuns la o faza temporara de bilant; acum, OMV se concentreaza pe intarirea pozitiei sale pe piata, in speta prin deschiderea a doua benzinarii pe saptamana de acum inainte, cu accent pe Bulgaria, Serbia-Muntenegru si Romania. Participarea in capitalul unor rafinarii nu o luam in considerare decat in masura in care sprijina extinderea afacerilor cu beneficiarii produselor noastre – cum e cazul rafinariei Petromidia – si imbunatatesc afacerile cu benzinarii”, se arata in documentul pus la dispozitie de Thomas Huemer.
Aceeasi sursa precizeaza ca OMV are urmatoarele trei obiective pentru perioada pana in 2008: cresterea cotei de piata de la 12 la 20%, extinderea retelei de benzinarii de la 1.767 in noiembrie 2003 la 2.000 si cresterea volumului vanzarilor de la 8 milioane de tone in 2002 la 16 milioane de tone.
Romania mai e interesanta insa pentru OMV si din alt punct de vedere decat al accesului la Marea Neagra si la niste zacaminte de petrol: de un an de zile, OMV planuieste impreuna cu companii de gaze din Romania (Transgaz), Turcia (Botas) si Ungaria (MOL) sa construiasca un gazoduct lung de 4.000 de km, care sa transporte gaz caspic spre Europa Occidentala. Constructia conductei, cunoscuta sub numele de proiectul Nabucco, va fi gata cel mai devreme in 2012; zilele trecute, Comisia Europeana a promis ca va finanta cu 2 milioane de dolari jumatate din costurile studiului de fezabilitate. Pentru OMV, si accesul la petrolul caspic, sau daca nu, macar la cel siberian e esential: in august, austriecii au semnat cu compania rusa Iukos un acord prin care rusii vor livra anual 5 milioane de tone de titei printr-un nou segment de oleoduct, in valoare de aproape 30 de milioane de euro. Conducta, care va intra in functiune in 2006, va incepe la Bratislava si se va termina la rafinaria OMV din Austria, Schwechat.
E logic, deci, de ce ieri, cand a anuntat ca va investi pana in 2005 aproape trei miliarde de dolari exclusiv pentru explorare si productie petroliera, OMV a specificat ca 400-500 de milioane din aceasta suma va fi alocata pentru investitii in Rusia. OMV mizeaza in Rusia pe active care sa poata produce 30.000 de barili pe zi si sa adauge 30 de milioane de barili la rezervele actuale ale companiei. Precis ca de obicei, acelasi Wolfgang Ruttenstorfer a spus ca numai cu concursul petrolului rusesc, OMV isi poate atinge obiectivul de crestere a vanzarilor pana in 2008. “Rusia va fi centrul expansiunii noatre internationale; tinem legatura in permanenta cu majoritatea companiilor rusesti cu care am putea coopera. Acesta e un joc complet nou pentru noi”. crenguta.nicolae@zf.ro