Daniel Daianu: Dezavuarea fundamentalismelor in economie

In SUA se vorbeste despre masuri de ajutare a unor persoane care nu pot sa achite ratele la case. Ai zice ca un asemenea demers este un non-sens intr-o economie de piata – mai ales pentru libertarieni, ca fundamentalisti ai pietei. Dar acest eveniment poate fi interpretat intr-un context mai larg, al judecarii cauzelor si implicatiilor crizei pietei ipotecare, ale crizei financiare internationale pe un plan mai larg. Aceasta criza aduce cu sine nu numai pierderi mari si schimbarea unor lideri (CEO) de organizatii economice. Ea arata cat de subrede sunt teze care, pana nu de mult, erau invocate ca definitorii pentru economia de piata. Cateva exemple sunt relevante in acest sens.
Sa luam problema realizarii echilibrului in economie. A accentua la extrem functionarea stabilizatorilor (corectorilor) automati echivaleaza cu recuzarea interventiei publice in momente critice. Cei care cred in functionarea perfecta a pietelor, implicit, nu agreeaza utilizarea instrumentelor de politica economica (moneda, buget public etc.) pentru evitarea unor dezechilibre majore. Ce se intampla acum in SUA, unde se incearca evitarea recesiunii printr-un stimul fiscal si relaxarea puternica a politicii monetare (in ciuda inflatiei in crestere) demonstreaza ca, in viata reala, cei care decid au o intelegere mai rotunda a metabolismului unei economii, chiar daca masurile adoptate sunt opuse unor presupozitii/teze afisate. Drept este ca aceasta nu inseamna ca ei nu pot comite erori majore.
Ce doreste sa faca Fed-ul (Banca centrala a SUA) in prezent se incadreaza si in gama de masuri care vizeaza sa apere stabilitatea sistemului financiar (bancar). Asa s-a intamplat si in 1998, cand Fed-ul a intervenit pentru salvarea fondului de investitii LTCM, existand pericolul de contaminare la nivelul sistemului bancar. Drept este ca injectii de lichiditate in economie pot amplifica ceea ce economistii numesc “hazard moral” (comportamentul celui care stie ca, in ultima instanta, va fi salvat de catre autoritatea publica). Dar considerabil mai mare poate fi riscul unui colaps al sistemului, asa cum s-a verificat de-a lungul istoriei economice moderne, in lume. De aceea, bancherii centrali si guvernele nu prea dau ascultare tezelor simplificatoare (fundamentaliste) in situatii critice.
In relatie cu dinamica pietelor este si ipoteza functionarii eficiente a pietelor financiare – in sensul ca orice informatie este procesata si ca echilibrul realizat nu ar avea de ce sa fie pus la indoiala. Tot viata reala subliniaza cat de unilaterala/extremista este aceasta ipoteza. Este drept ca pietele financiare reactioneaza la orice informatie relevanta, dar acest fapt nu inseamna ca ele nu pot fi mioape, ca nu sunt purtatoare ale comportamentului de “turma” (herd instinct), ceea ce poate conduce la excese extraordinare in miscarea preturilor (ratelor de schimb). De aici si aparitia suprareactiilor foarte mari. Pietele valutare se caracterizeaza prin volatilitate, miscari eratice.
Criza financiara de acum readuce in discutie liberalizarea facuta fara grija de a avea reglementari eficace pe piata. Multi nici nu fac distinctie intre piete libere si piete reglementate; ultimele sunt si ele piete libere, dar in conditiile in care norme si reguli incearca sa promoveze transparenta, fair-play-ul, evitarea conflictelor de interese si a abuzului de pozitie dominanta pe piata. Fundamentalistii pietei argumenteaza in favoarea eliminarii reglementarilor, ceea ce se poate intoarce impotriva functionarii bune a pietelor; episoadele Enron si Worldcom, “explozia” doctcom-urilor la finele deceniului trecut, caderea LTCM si criza de acum subliniaza efecte ale deficitului de reglementare.
Preluarea, de facto, a bancii Northern Rock de catre trezoreria britanica inseamna o nationalizare, fie ea temporara. Si in Franta guvernul Fillon a evocat o posibilitate similara in eventualitatea complicarii situatiei la SocGen. In Germania, statul a acordat mai multe ajutoare unor banci aflate la mare ananghie, ca urmare a pierderilor rezultate din expunarea la piata ipotecara din SUA. Nu comentez aici cat de adecvat este acest sprijin, intrucat eficacitatea sa depinde de circumstante si continutul sau tehnic. Lectia este insa incontestabila. Cei care nu pregeta sa dea sfaturi altora cand este vorba despre “practici bune” (good practices) recurg la mijloace pe care nu ezita sa le incrimineze la altii. Este usor de imaginat cum gandesc acum nu putini in lumea bancara din Asia cand vad cu ce probleme se confrunta economia SUA si grupuri bancare mari din UE, la ce modalitati se recurge pentru iesirea din impas – adica la mijloace pe care occidentalii le criticau cu tarie in timpul crizei din Asia de acum un deceniu, ca si cu ocazia altor episoade analoge.
In fine, scandalurile de coruptie, de evaziune fiscala (vezi disputa intre Germania si Lichtenstein), privind castiguri disproportionate ale unor conducatori de firma reliefeaza rolul eticii in afaceri. Teza ca economia este “amorala” serveste numai celor care se fac ca nu inteleg ca societatea umana are o dimensiune sociala pronuntata, ca valorile morale nu pot fi abstrase din relatiile dintre indivizi si organizatii economice.
Sunt multe teme de meditatie pentru cei care urmaresc cu atentie derularea crizei financiare internationale actuale si masurile de politica economica adoptate de diverse guverne.

Daniel Daianu este profesor de economie, fost ministru de finante