Dante si drogurile

Istoria literara si, mai ales, cea culturala in sens larg tind sa-si redescopere idolii intr-o maniera demitizanta, care nu ocoleste nici unul dintre subiectele tabu, ba chiar, adesea, le starneste, le provoaca sau, dupa caz, chiar le inventeaza.
Divina comedie: ce stim si ce nu stim, de fapt, despre Dante Alighieri? Dar despre idolatrizata lui Beatrice? Pe cine a iubit Dante? Avea el un fetis pentru… amirali?!? Asemenea intrebari si multe, multe altele se nasc aproape de la sine dupa parcurgerea masivului studiu dedicat de Barbara Reynolds lui Dante – Poetul, ganditorul politic, omul, pe care Peter Hainsworth il recenzeaza provocator pe site-ul lui The Times Literary Supplement (tls. timesonline. co.uk). Povestea clasica se reduce, pentru publicul larg, la pasiunea devastatoare pentru Beatrice (Bice Portinari, o tanara mama, moarta prin 1290) si la exilul lui Dante din Florenta, pe motive politice.
Sedusi de grandoarea operei si de nenumaratele cai de interpretare care se desprind din ea, tindem sa ignoram izvoarele biografice referitoare la scriitor. Despre acesta s-a scris mult imediat dupa moartea sa, cand bogatia informatiilor era uluitoare. Chiar si Bocaccio, care a facut acest demers patru decenii mai tarziu, a putut sta de vorba cu cel putin unul dintre descendentii naturali (o fiica) ai lui Dante. De ce am ignora multitudinea de sugestii care apar, mai mult sau mai putin explicit, in asemenea texte?
Barbara Reynolds (o veterana a sudiilor si traducerilor dantesti, ajunsa la 92 de ani) nu le-a ignorat, iar tabloul final care a iesit este unul cutremurator. Locuri comune hagiografice sunt demolate cu usurinta, iar revelatiile nu-s deloc putine. Intrebarile pe care le ridica posibilele controverse lasa loc pentru suficiente alte revelatii. De pilda, magnificul tratat despre poezie si limbaj intitulat De vulgari eloquentia a fost scris in primii ani de exil sau inainte de moarte? Poate fi considerat acesta un testament artistic sau, dimpotriva, un program estetic? La fel, Monarhia este legata de esecul din 1312 al expeditiei italiene a lui Henric al VIII-lea sau, dincolo de pamflet, el reflecta un ideal politic? Sunt multe dintre operele dantesti scrise din pura ambitie, ca urmare a unor esecuri suferite la Universitatea din Bologna, unde autorul sustinuse prelegeri poetico-filosofice prost primite de auditoriu?
Evident, nu toate dilemele sunt legate de hermeneutica, multe trimitand la anecdoticul de factura, am zice azi, tabloida. De pilda, faptul ca tanarul Dante, impreuna cu amicii sai, la fel de tineri poeti florentini, isi trageau seva viziunilor din utilizarea “potiunilor magice”, la moda in epoca. Acestea erau stimulente halucinogene din canabis sau din alte ierburi cu efecte similare. Apoi, schimbul de sonete cu Forese Donati releva o pasiune homosexuala reciproca, iar relatia cu Buonconte da Montefeltro se sfarseste pe campul de lupta, la Campaldino, in 1289, cand e foarte posibil ca Dante sa-l fi ucis pe acesta.
In orice caz, se pare ca nimic din ceea ce-i omenesc nu-i ramasese strain, iar documentarea despre Infern, bunaoara, a fost facuta direct la sursa.