În ultimul deceniu, câteva prozatoare își dispută în Franța locurile de frunte în topul vânzărilor și în preferințele cititorilor: Amélie Nothomb, Anna Gavalda*, Muriel Barbery (traduse la noi, prima are deja serie de autor la Editura Polirom, ultima cu o minunăție de roman apărut la Editura Nemira), le concurează Katherine Pancol (încă netradusă…) ori o revelație precum Carole Martinez (a cărei “Inimă cusută” a prezentat-o Daniel Nicolescu în ZD, acum doi ani, articol cu titlu fermecător – “Broderii pe cord deschis” și Editura Vellant a promis traducerea pentru acest an).
Dacă Amélie Nothomb marchează ca un metronom “la rentrée litteraire” din septembrie cu un nou roman, de mici dimensiuni, rareori depășind 200 de pagini, de fiecare dată cu o “găselniță” sofisticată sau doar trăznită, care-l face interesant, Anna Gavalda surprinde cu romane voluminoase (“Împreună”, “Cea care alină” depășesc șase sute de pagini) sau de mici dimensiuni ori chiar volume de povestiri.
Amélie Nothomb intrigă prin “japonezării” sau fantezii livrești, Anna Gavalda cucerește prin personajele ei pe care ajungi să le adopți în peisajul tău interior și să le iubești. Cum îi reușește? Romanul proaspăt apărut este un eșantion de farmec gavaldian, compus din prospețime, naturalețe și haz: “Darul unei zile” relatează întâmplări petrecute în cursul unei singure zile (și la ce distanță uriașă de faimoasa zi a lui Leopold Bloom din “Ulysse”… și ce ironie este chiar asocierea lor…).
Subiectul se compune din drumul făcut de cele două surori (Garance și Lola) cu Simon, fratele lor la o nuntă în familie, apoi evadarea lor, hotărâți să-l regăsească pe al patrulea, fratele care nu ajunsese în orașelul de provincie, la ceremonia care aduna toată familia. Ei ajung într-un sătuc din provincia Touraine, unde Vincent, fratele cel mic își improvizează funcția de ghid. Brusc, se desprind de tensiunea trăită pe drum, redevin copii și se bucură de orele pe care le au.
Garance, sora mai mică este povestitoarea cu limba ascuțită, dar cu inima fragilă de atâta tandrețe. Ea rememorează dramele recente, ca divorțul surorii după ani de aparentă viață domestică fericită, ea asistă la tensiunea în creștere dintre Simon și soția lui conformistă și pisăloagă din timpul drumului făcut cu ei în mașină, ea are parte de pasiunea ciudată a unui câine care le urmărește mașina sute de kilometri, de care nu mai are cum să scape. Și tot ea lămurește suferințele și bucuriile împărtășite de cei patru.
Anna Gavalda ne-a obișnuit cu o formulă de cvartet a personajelor (discretă în “O iubeam”, evidentă și bine reliefată în “Împreună”) și ea apare aici prin cei patru uniți de legăturile de sânge, ca și altele, mai puternice, de suflet. Și mai ales de afinități care nu pot fi distruse: alianța dintre cele două surori, prietenia fraților, perechea formată de fratele și sora mai mare care au înfruntat conștienți destrămarea familiei produsă de divorțul părinților, ca și solidaritatea surorii mai mici și a fratelui mai mic, vulnerabili, deși ocrotiți de cei mari.
Iar de-a lungul zilei reînvie năzdrăvăniile și familiaritatea, își regăsesc pasiunile comune pentru cărți, muzică, filme. Sunt ei înșiși, înveliți de iubirea ce îi unește ca într-o gogoașă miraculoasă, ca și cum viața cotidiană, cu inevitabile reguli sociale și presiuni ale familiei îi condamnă la o existență larvară, iar în scurtul răgaz al zilei de libertate, se preschimbă în fluturi plini de grație.
“Darul unei zile” este tot un fel de “madlenă”, una dulce-amăruie, ce provoacă mici înțepături în cerul gurii, regăsind gustul unic al zilelor copilăriei, nebuniile fermecătoare ale adolescenței, acoperite de glazura groasă și insipidă a cotidianului. Așa că merită să i se dedice spre lectură orele unei zile de vacanță, căci sigur invită pe fiecare cititor să își regăsească propriul paradis pierdut sau numai uitat.
*) Anna Gavalda, “Darul unei zile”, traducere de Ada Tănasă, Editura Polirom, colecția “Biblioteca Polirom”, 2010.
Elisabeta Lăsconi, eseist și critic literar. Absolventă a filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă, oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul bănățean”, Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.