La 23 aprilie se sărbătorește Sfântul Gheorghe. În Catalonia, am mai spus-o, există tradiția ca de această zi bărbații să dăruiască femeilor o floare, iar acestea să le dăruiască o carte. Din 1930, la Barcelona se sărbătorește pe 23 aprilie Ziua Premiului Cervantes (e ziua în care marele scriitor a murit). Din 1964, 23 aprilie a devenit ziua cărții pentru toate țările de limbă spaniolă și portugheză. Tot atunci, UNESCO a horărât să fie sărbătorită ca Ziua Mondială a Cărții și a Drepturilor de Autor. În 1993, Comunitatea Europeană a proclamat-o Ziua Europeană a Cărții. Toate astea le știm, cei mai mulți dintre noi, de ani buni.
Anul trecut, câțiva oameni cu bune intenții au organizat la 23 aprilie o întrunire a editorilor de carte și autorilor, la care își propuneau să se discute măcar despre viitorul cărții. A participat o mână de oameni, iar unul dintre ei comunica pe forum că “la dezbatere am fost prezenți doar membrii panelului, a fost o discuție plăcută, între noi, în cadru intim, asta așa, ca să vedeți interesul…” Din păcate, cam toate întrunirile pe tema cărții, indiferent cine le organizează, au aproape aceeași soartă. Lumea pare să nu fie interesată de soarta cărții. Faptul că încă ne aflăm în criză economică nu e nici scuză, nici motiv – și înainte de apariția crizei era la fel, se înregistra un dezinteres similar.Intâmplător, pentru noi, românii, 23 aprilie e și Ziua Bibliotecarului. Ați auzit cumva că s-a făcut sau credeți cumva să se vor organiza și altceva decât evenimente de fațadă, stupide și absolut inutile? Nimeni nu se preocupă de soarta bibliotecilor, pentru că pe nimeni nu mai interesează subiectul.
Săptămâna trecută, în articolul de la rubrica “Eveniment editorial”, citam dintr-o lucrare celebră a lui Alberto Manguel: “Iubirea față de biblioteci, ca mai toate iubirile, trebuie învățată.” Într-adevăr, ca mai toate iubirile. Adică și iubirea de carte trebuie învățată. Copilul care rămâne cât e ziua de lungă doar în fața televizorului și își agită mintea numai cu jocurile pe calculator n-o să știe niciodată cât farmec au cărțile, câtă viață poate descoperi în ele. N-o să fie interesat să le deschidă, chiar dacă sunt pline de ilustrații. N-o să învețe niciodată că din cărți află ce nu poate afla de nicăieri altundeva. N-o să apere, în cele din urmă, niciodată cartea, care i se va părea un lux inutil, în cel mai bun caz. Dar cred că lucrurile se pot schimba dacă, de mic, i se oferă o carte și încă una și încă una, indiferent dacă pentru început acestea închid doar povești. Cu timpul, vor conține și altceva din cele ce-și dorește copilul. Și dacă, treptat, copiii sunt învățați că biblioteca este un loc în care se așează cărți, nu bibelouri, cu timpul, măcar unii dintre ei vor deveni apărători ai cărții în lupta nedreaptă cu mijloacele electronice.
Așadar, dăruiți cărți! Măcar copiilor, dacă vi se pare hilar să le dăruiți și adulților. Ziua Internațională a Cărții poate fi un bun prilej să începeți. Dar orice zi poate fi un bun prilej. Eu o fac de câțiva ani, constant și încăpățânat, nu numai în această zi, convins că, oricât se schimbă lumea, cartea nu trebuie și nu poate să dispară.
Anul acesta, în preziua Sfintelor Paști, cartea poate fi chiar un dar dumnezeiesc. Paște fericit!
STELIAN ȚURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) și filosofie (1976), la București, a fost aproape trei decenii redactor de politică externă la revista “Lumea”, a condus, după 1989, revistele “Lumea”, “Zig-Zag”, apoi ziarul “Meridian”, după care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al Antenei 1. Din 1996 lucrează la PRO TV, din 2000 este și editor senior al Ziarului de Duminică. Este autorul a zece cărți de publicistică, zece romane, opt cărți pentru copii și două traduceri. A îngrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România (AER) pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii în 2000 și Premiul AER pentru roman în 2003.