“Ținând cont de nivelul de dezvoltare actual și de reformele
structurale prin care mai trebuie să treacă economia, o țintă
credibilă ar putea fi după anul 2020. Altfel, s-ar putea să avem
alte discuții de amânare a acesteia, pe măsură ce ne vom apropia de
noua țintă. Aspectul important rămâne însă acela că intenția de
adoptare a euro trebuie păstrată și întărită chiar dacă anul
adoptării este decalat”, apreciază Nicolaie Chideșciuc,
economistul-șef al ING.
Guvernatorul BNR Mugur Isărescu declara recent că programul de
adoptare a euro, inclusiv ținta stabilită, trebuie rediscutat în
contextul evoluțiilor din economie. Isărescu a atras atenția în mai
multe rânduri că adoptarea euro înainte ca economia să se fi
ajustat și firmele românești să devină competitive pe piețele
externe nu este de dorit.
Înainte de adoptarea propriu-zisă a euro, țările candidate trebuie
să treacă printr-o perioadă intermediară de doi ani în care să fie
testată stabilitatea cursului de schimb leu/euro în cadrul unui
interval maxim de Ă/- 15%. Celelalte criterii de convergență sunt
legate de stabilitatea fiscală (deficitul bugetar și nivelul
datoriei publice), stabilitatea prețurilor și nivelul ratelor
dobânzilor.
România nu îndeplinește niciun criteriu de convergență
România nu îndeplinește în prezent niciunul din cele patru mari
criterii de convergență, potrivit unui raport publicat în mai 2010
de Comisia Europeană, stabilitatea fiscală fiind în prezent
principalul obstacol pentru adoptarea euro.
“Cele mai mari probleme din perspectiva convergenței nominale le
avem în acest moment cu deficitul bugetar, a cărui reducere sub
limita de 3% din PIB va fi dificilă. Însă provocarea cea mai mare
este legată de pregătirea economiei reale pentru a putea face față
unei zone monetare unice și din păcate reformele structurale,
inclusiv flexibilizarea pieței muncii, au fost mult întârziate”,
comentează Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen. Deficitul
bugetar prognozat pentru anul acesta este de 6,8% din PIB, în timp
ce ținta pentru anul viitor a fost stabilită la 4,4% din PIB. Pe
lângă încadrarea în limita unui deficit bugetar de 3% din PIB, în
perspectiva adoptării euro România nu trebuie să aibă o datorie
publică mai mare decât echivalentul a 60% din PIB. În prezent,
datoria publică ajunge la circa 30% din PIB. Așadar, în contextul
în care, pe lângă obstacolele fiscale, și stabilitatea prețurilor a
devenit o problemă după majorarea TVA, obiectivul de adoptare a
euro peste doar patru ani și jumătate a devenit nerealist.
“Este greu de spus când va fi oportună adoptarea euro de către
România, dar cred că putem porni de la a asuma o amânare de minimum
doi ani, adică nu mai devreme de 2017. Chiar dacă există voință,
cred că acum trebuie să se țină seama de putință și folosință. Nu
suntem în situația de a nu vrea, însă cred că suntem în situația în
care nu putem și probabil nici nu ne-ar ajuta dacă, în situația
actuală, am adopta moneda unică”, consideră Florian Libocor,
economistul-șef al BRD.
Pe de altă parte trebuie luată în calcul și disponibilitatea zonei
euro de a mai primi noi membri, mai ales după episodul crizei
fiscale din Grecia. Totuși, pentru a veni cu o țintă credibilă,
autoritățile trebuie să aibă mai întâi un calendar ferm de aderare
și chiar să construiască o politică bugetară care să aibă în vedere
adoptarea euro și nu stimularea temporară a economiei, mai spun
analiștii. Până acum, Ministerul Finanțelor nu a exprimat nicio
poziție vizavi de orizontul adoptării euro.
Nici alte țări din regiune nu mai au calendare ferme de
aderare
Criza datoriilor suverane din Europa a dat peste cap și planurile
altor state care sperau să treacă la euro în următorii ani. De
exemplu, Bulgaria și-a stabilit anul 2013 ca țintă oficială pentru
adoptarea euro, dar Banca Centrală Europeană (BCE) nu pare convinsă
de menținerea pe termen lung a stabilității fiscale a țării, iar
analiștii spun că trecerea la euro poate avea loc mult mai târziu
decât cred oficialii de la Sofia.
Dintre est-europenii care au devenit cetățeni ai Uniunii Europene
în ultimele două valuri de aderare, din mai 2004 și ianuarie 2007,
doar estonienii sunt siguri de data la care vor începe să utilizeze
euro ca monedă oficială. Miniștrii de Finanțe ai zonei euro au
aprobat în iunie intrarea Estoniei în zona euro la 1 ianuarie 2011.
Celelalte două țări baltice, Letonia și Lituania, și-au stabilit ca
dată țintă pentru adoptarea euro 1 ianuarie 2014, dar se confruntă
cu deficite bugetare semnificative.
Pe de altă parte, Cehia, Polonia și Ungaria nu mai au un orizont
oficial de timp pentru trecerea la euro, în condițiile în care nu
au reușit să respecte calendarele de adoptare stabilite anterior.
Cele trei țări au însă șanse să intre în zona euro în 2014-2015,
spun analiștii. Dintre cele zece țări care au intrat în UE în 2004,
doar Slovenia, Cipru, Malta și Slovacia au adoptat euro până în
prezent.
Când vor să treacă la euro țările vecine?
Țintele de adoptare a euro stabilite de țările din Europa
Centrală și de Est membre ale UE
Bulgaria: 2013. Oficialii bulgari speră să poată adopta moneda
unică europeană în 2013, dar Banca Centrală Europeană are rezerve
cu privire la stabilitatea fiscală a țării. Unii analiști spun că
ar putea trece și două decenii înainte ca Bulgaria să treacă la
euro.
Cehia: nu există o dată țintă. Cehia a amânat de două ori datele țintă pentru adoptarea euro. În ciuda presiunilor venite din partea exportatorilor loviți de aprecierea coroanei, oficialii de la Praga nu se grăbesc să treacă la euro și au renunțat să mai indice un orizont de timp.
Estonia: 2011. Estonia a primit aprobarea din partea Consiliului miniștrilor de finanțe din zona euro pentru a adopta moneda unică la 1 ianuarie 2011. Anterior acestei decizii Banca Centrală Europeană și-a exprimat îngrijorarea legat de stabilitatea prețurilor în această țară.
Letonia: 2014. Ținta stabilită de oficialii de la Riga pentru adoptarea euro este 2014. Principala problemă este legată de stabilitatea fiscală, în condițiile în care deficitul bugetar al țării ar putea ajunge la 8,5% din PIB anul acesta, urmând să scadă la 6% din PIB în 2011.
Lituania: 2014. Și Lituania speră să treacă la euro începând din 2014, având aceeași problemă ca majoritatea țărilor din regiune – deficit bugetar foarte mare (estimat la 8,1% din PIB în 2010). Analiștii Moody’s notau la începutul acestui an că trecerea la euro ar putea fi realizată de-abia în 2015.
Polonia: nu există o dată țintă. Inițial, Polonia și-a stabilit ca dată de aderare la zona euro 1 ianuarie 2012. Pe fondul volatilității zlotului, oficialii polonezi au abandonat această țintă în iulie anul trecut, fără a indica un nou orizont de timp.
România: 2015. Termenul pentru adoptarea monedei unice europene este stabilit în continuare la 1 ianuarie 2015, dar majoritatea economiștilor încep să indice această țintă ca fiind nerealistă. România nu îndeplinește niciunul dintre criteriile de convergență, potrivit unui raport publicat de Comisia Europeană.
Ungaria: nu există o dată țintă. Nici Ungaria nu are o dată
țintă pentru adoptarea monedei unice europene, în contextul în care
intenționează să-și ajusteze balanța fiscală cel mai devreme anul
viitor sau în 2012. Potrivit Comisiei Europene, Ungaria nu
îndeplinește niciun criteriu de convergență
Sursa: ZF