Cele 480 de pagini ale raportului despre Hidroelectrica al administratorului special reprezintă primul exercițiu de analiză în adâncime a activității unei companii de stat.
Achiziții la prețuri supradimensionate, 70 de sporuri, 39% din personal încadrat la TESA (tehnic, economic, științific și administrativ), energie cumpărată de la termocentrale și revândută la jumătate de preț pentru a respecta contracte păguboase.
Întrebarea este de ce o astfel de analiză nu putea fi făcută de proprietarul companiei, statul român, prin reprezentanții săi de la Ministerul Economiei ÎNAINTE de a fi decisă riscanta intrare a companiei în insolvență. Și nu numai în cazul Hidroelectrica. Mulți vorbesc la televizor de administrarea proastă a companiilor de stat, dar niciunul din miniștrii instalați în Calea Victoriei nu a venit în fața presei cu un raport cuprinzător, de 500 sau de 1.000 de pagini, despre modul cum sunt administrate companiile din subordine.
Drama este că numai atunci când nu mai sunt bani și trebuie să fie tăiate cheltuielile se pun oamenii de la stat să numere banii. Când a trebuit să fie tăiate salariile cu 25% în iunie 2010, președintele Traian Băsescu a acceptat sugestia Ziarului Financiar ca fiecare instituție să publice pe site-uri salariile angajaților. De altfel, lipsa exercițiului “raportării” este un minus al administrației românești perpetuat de la o putere politică la alta.
Cine ar vizita cabinetele miniștrilor din România ar rămâne mirat ce sărace sunt bibliotecile lor. Pe rafturile semigoale sunt în cel mai bun caz colecții de legi în loc de rapoarte și analize.
Nu înseamnă că nu pot fi discutate multe din datele prezentate în raport. Totuși, axa economică a unei țări este constituită din companiile din energie, iar oamenii care lucrează sau proiectează un baraj de care depinde soarta unui oraș aflat în aval și nu numai energia sa electrică trebuie să câștige suficient. Un specialist în energie se formează în cel puțin 10 ani și trebuie ținut în companie, într-o formă sau alta, cu sporuri sau fără.
De aici însă până la șoferi care să câștige cât președintele este cale lungă. Aici este spațiul pentru numirile politice și pentru abuzuri.
Situația din energie este mai complicată însă decât niște salarii de la Hidroelectrica și un raport cuprinzător ar trebui făcut pentru întregul sector energetic. Contractele la preț preferențial de la Hidroelectrica nu ar fi apărut dacă producătorii din energie nu s-ar fi împărțit după tipul de producție a energiei, precum nicăieri în Europa. În general, energia hidro, mai ieftină, finanțează modernizarea producției de energie termo, pe bază de cărbune, sau investițiile în eoliene, în cazul unor companii precum Enel, Electricite de France sau CEZ.
Exercițiul raportării în detaliu trebuie continuat pentru marile companii de stat. Poșta Română, Romsilva, Romgaz, Electrica, Tarom – multe întrebări se pun despre cum companii similare din străinătate, aflate în poziție de monopol, funcționează cu marje de profit de 10-20% din venituri, numai în România acumulează pierderi de sute de milioane de euro sau au profituri infime.
Pentru că dacă și la Loteria Română, care primește bani contra hârtii și plătește premii de jumătate din încasări, s-a pus problema insolvenței, ce să mai spui despre Tarom ai cărei reprezentanți dau ca primă cauză pentru pierderile de 200 mil. euro din ultimii patru ani, bineînțeles, prețul combustibilului.
CEC-ul reprezintă deocamdată una din puținele entități cu capital de stat care au reușit să avanseze cât de cât, să prezinte o altă imagine măcar. Chiar dacă este la fel de învechit la capitolul interoperabilitatea conturilor (nu poți plăti decât la CEC-ul din sectorul/din orașul de care aparții o amendă sau taxa de pașaport), schimbările la capitolul de prezentare în fața clienților s-au făcut.
Este evident însă că un raport asemănător, de 500 de pagini, despre modul cum sunt administrate resursele, veniturile top-managementului și cât de justificate sunt în raport cu rezultatele, poziția sa în economie în raport cu posibilitățile, ar scoate la iveală destule surprize.
Așteaptă cineva să intre în insolvență Loteria, Poșta, CEC-ul sau Romgaz-ul pentru a face un raport cuprinzător despre cum sunt administrate?
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.