După depășirea perioadei de efervescență post-demisie guvernamentală și după începerea rumegării în capete de politicieni a distribuției politice a posturilor, a implicărilor și a implicațiilor și după depășirea perioadei “breaking news”, orice om cu mințile cât de cât limpezi ar trebui să se întrebe, totuși, ce s-a petrecut în spatele ușilor închise și dacă nu cumva plecarea lui Emil Boc de la Palatul Victoria ascunde ceva mai mult, și mai rău, decât motivul invocat oficial – criza politică pe care o traversează România și nevoia de stabilitate.
Cel mai rapid răspuns la îndemână este că Emil Boc și-a păstrat, până la capăt, rolul de servitor perfect, dispus să încaseze loviturile destinate stăpânului, și asta a făcuit și acum. Este ușor să invoci manifestațiile, dar acestea n-au început de ieri în România, nemulțumirea oamenilor este aceeași de la începuturile crizei și chiar hăt, iar realizările sunt mai mult din vorbe și mai puțin cu efecte concrete. Iar omului de rând cred că îi pasă acum mai mult, și pe bună dreptate, de căldură, gaze și aprovizionare și mai puțin de politică, politicieni și guverne. Drept urmare, dacă a fost un act politic, atunci timpii sunt total anapoda și denotă fie stângăcie, fie pierderi de bun simț sau, mai rău, de cap. Citiți comentariul integral De câți bani este nevoie pentru a motiva o demisie de premier pe www.businessmagazin.ro
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.