Ceva nu merge. Datele macroeconomice nu arată rău deloc, creșterea economică probabil că va depăși 2%, cursul valutar leu-euro este stabil, dobânzile la lei au atins minime istorice, costul împrumuturilor în euro este la minim, exporturile sunt în creștere, nu avem un an cumplit de secetă ca în 2012, ci dimpotrivă, deficitul de cont curent nu mai reprezintă de mult o problemă, salariile în sectorul de stat au crescut injectând în economie aproape un miliard de euro în plus, situația din Europa s-a mai liniștit, iar guvernul este stabil având o majoritate de 70% ca niciodată. Dar consumul nu crește. După un ușor plus la începutul anului, jumătatea anului a încheiat-o cu un minus de 1%.
„Exporturile nete au constituit motorul creșterii economice în primul trimestru, punându-și amprenta asupra evoluțiilor favorabile ale producției industriei prelucrătoare și ale contului curent. Se remarcă însă o cvasistagnare a consumului final, în timp ce dinamica anuală reală a împrumuturilor acordate sectorului privat rămâne în teritoriul negativ“, a spus ieri guvernatorul BNR Mugur Isărescu citând declarația oficială a Băncii Naționale după ședință de politică monetară prin care a scăzut dobânda de la 5% la 4,5%, nivel minim istoric după 1989. Acum 20 de ani dobânda era de 70%.
Nu există zi în care fie vânzătorii, fie patronii, fie managerii să nu se plângă că vânzările merg prost ca niciodată, că portofelul sau cardul consumatorului este strâns de tot, rezumându-se doar la strictul necesar. Asta se vede și în veniturile bugetare, adică în taxele și impozitele luate pe consum.
Nimeni nu face un pas înainte, nici clienții, nici antreprenorii sau companiile. Toți își drămuiesc cheltuielile la strictul necesar ca și cum s-ar aștepta la ceva rău pentru ziua de mâine, nu la ceva bun. Sectorul privat angajează foarte puțin sau chiar deloc și nici nu plusează cu o majorare de salarii pentru angajați pentru că știe că opțiunile acestora de locuri de muncă mai bune și mai bine plătite sunt extrem de limitate. Așa că toată lumea a intrat cu bugetele la conservare.
A intrat frica în oasele consumului, dar nu neapărat pe fondul unei lipse de bani, ci pe fondul unei neîncrederi pentru viitor. De ce? De unde vine această ruptură între datele macroeconomice și sentimentul în piață?
Isărescu vorbește despre faptul că inflația scade mai repede decât estimările, ceea ce a determinat Banca Națională să reducă dobânda cu speranța că și băncile îi vor urma această mișcare. Guvernatorul spune chiar că sunt premise pentru accelerarea creșterii economice. Acum o lună premierul Ponta a prezentat un plan de investiții de 10 miliarde de euro și 50.000 de locuri de muncă în plus care ar fi trebuit să aducă entuziasmul în economie. Atâtea mesaje pozitive privind evoluția economiei nu am văzut de mult. Dar undeva este rupt firul, pentru că cei care formează piața internă, începând de la jucători până la consumatori, nu cred același lucru. Frica pentru ziua de mâine continuă să fie mult mai puternică decât încrederea. Cine și ce poate întoarce acest lucru?
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.08.2013