Tinerii chinezi sunt incapabili, bătrânii sunt epuizați, iar birocrația facea viața un coșmar. Poate astfel China să cucerească lumea? se întreabă publicista de origine chineză Xue Xinran, citată de The Telegraph.
Xinran a fost în anii 1980 unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști din China. În 1997 ea s-a mutat la Londra unde pentru o perioadă a lucrat ca femeie de serviciu. Ulterior, a publicat mai multe cărți despre viața, cultura și istoria chineză.
Va înlocui China Statele Unite pe pe tronul celei mai mari puteri a lumii? Este China cu adevărat pregătită să conducă lumea? continuă autoarea lista întrebărilor.
China este un leu adormit, averiza Napoleon. “Lăsați-l să doarmă, pentru că atunci când se va trezi va zgudui lumea”.
Aproape două secole mai târziu, leul nu numai că este treaz, ci își face foarte puternic simțită prezența, scrie Xinran. Companiile străine din Asia, fabricile din Africa și chiar și satele din Italia au fost încercate de oamenii de afaceri “isteți” din China. Chiar dacă avansul economic a încetinit din cauza crizei mondiale, statul chinez a rămas producătorul ieftin al lumii și cel mai mare creditor străin al SUA. Washington a prezis recent că yuanul ar putea înlocui dolarul ca principala monedă pentru rezerve în următorii zece ani.
În 2008, The Daily Telegraph atrăgea atenția asupra grabei din Marea Britanie de a angaja dădace vorbitoare de limba chineză de către părinții care “vor să investească în viitorul copiilor lor”. Oriunde te-ai uita, dominația Chinei pare inevitabilă. Dar este oare așa?
În cea mai recentă excursie în China, autoarei i s-a sugerat o plimbare într-o zona rurală pentru a scăpa de agitația marilor conglomerate urbane.
“Înainte să plec în Marea Britanie, drumul dintre Shanghai și Suzhou dura o oră cu mașina. Acum drumul a durat cinci ore. La întoarcere, când am ajuns la periferia orașului și ne-am alăturat convoiului de mașini care se chinuia să intre pe autostradă (în acea dimineață la radio se anunțase că numărul mașinilor din China ajunsese la 100 de milioane de unități, mai puțin doar decât în SUA, unde erau 285 de milioane de mașini), m-am folosit de oportunitate pentru a discuta cu șoferul nostru”, menționează Xinran.
Șoferul, tatăl a trei copii, a avut norocul să fie acceptat în armată, unde a învățat să conducă. Mulți tineri din mediul rural fac efurturi să intre în armată pentru a avea o viață mai bună decât au părinții sau au avut bunicii lor, care au crescut în sărăcie la state sau s-au mutat în orașe pentru a trăi ca zilieri la fundul societății.
“Șoferii nu au nicio șansă de a face bani mulți așa cum au politicienii, dar toți avem câte un copil căruia vrem să-i oferim tot ce este mai bun. Grădinița fiicei mele nu este una de top, dar cu toate acestea ne costă peste 10.000 de yuani (1.000 de lire sterline) pe an”, spune șoferul.
Întrebat de câte ori își vede fiica, el a răspuns că nimeni nu mai are timp pentru familie.
“Toată lumea este ocupată pentru a face bani pentru copii. Mă folosec de fiecare ocazie pentru a dormi, până când intru din nou în tură”, explică șoferul, care lucrează de obicei câte 18 ore pe zi fără pauză.
China a devenit o mașină care produce avere și oportunități, dar este oare această națiune de lucrători epuizați cea care într-o zi va conduce lumea? Și cum a transformat societatea politica de a permite doar un copil de familie? Copiii din marile orașe trăiesc într-o lume formată din trei monitoare (televizor, computer și telefon mobil), purtând haine de firmă mondială, călătorind la clasa 1 și cumpărând case și mașini pentru cei cel mult doi ani cât studiază în străinătate. Pentru acești tineri superbogați prețul nu mai este un impediment, unii dintre ei zburând zilnic la Hong Kong pentru cumpărături.
Este greu să vezi în ei următoarea generație de antreprenori, când, spre deosebire de părinții lor, habar nu au cum să-și pregătească mâncarea. Acești tineri poate că au o educație mai aleasă, însă mulți critici consideră că sistemul edicațional chinez, obsedat de asumarea de sarcini și memorat, inhibă și nu stimulează creativitatea. Astfel, China poate fi considerată un imitator grozav, dar un inovator slab.
Dacă statul chinez vrea să domine industriile creative, trebuie să adopte un motto al Apple – “gândește diferit”.
“Motivul pentru care chinezii nu au companii globale este că nu au viziuni globale. Inginerii chinezi se gândesc doar la ce le place, nu la ce l-ar mulțumi pe client. Este o problemă uriașă”, spune Liu Jun, un om de afaceri care recent a fost clasat printre primii cei mai creativi oameni din China.
Structurile corporatiste chineze sunt foarte rigide, iar ideile originale trebuie să penetreze atât de multe straturi ierarhice că nu supraviețuiesc până la capăt, consideră Daniel Altman, analist la Dalberg Global Development Advisors. China are mult drum de parcurs până să ajungă la nivelul SUA în ceea ce privește încurajarea afacerilor, notează el.
Visele de dominare corporatistă n-au însă niciun ecou în satele sărace, printre țărani și fermieri, care alcătuiesc 70% din populație.
“De ce, când țăranii noștri udă pământul cu sudoare, americanii stau confortabil purtând ochelari de soare, bucurându-se de soare. De ce trebuie să-i ajutăm cu problemele lor financniare?”, se întreabă șoferul.
Valoarea totală a obligațiunilor americane deținute de China a atins în iulie 1.173 miliarde de dolari, ceea ce ar echivala cu un împrumut de 570 de lire sterline pentru fiecare chinez.
“Cred, ca fiecare chinez, că știu cum s-a acumulat povara datoriilor – prin ani de muncă grea – dar nu mulți îndrăznesc să se facă auziți. Și aceasta deoarece mulți chinezi nu înțeleg amploarea crizei financiare din SUA și nu sunt obișnuiți să pună la îndoială liderii țării”, spune Xinran.
Larry Hsien Ping Lang, profesor la Universitatea din Hong Kong a avertizat că poziția financiară precară a Chinei ar trebui să îngrijoreze în primul rând Beijingul, și nu problemele SUA.
În opinia lui Lang, economia trebuie să încetinească pentru a permite ca sistemul educațional și sociatatea să se adapteze.
“Nu încape îndoială că China a progresat în ultimii 30 de ani. Nu cred că există vreo națiune în lume care să fi îmbunătățit viețile a 1,3 miliarde de oameni într-un timp atât de scurt. Mulți dintre bunici puneau deoparte câteva boabe de soia pentru a ajuta familia să supraviețuiască foametei. Dar suntem oare următoarea superputere? China, leul adormit, este acum treaz și trebuie hrănit, pentru a supraviețui”, încheie Xinran.