Adrian Severin nu este un nimeni pe scena politică, dimpotrivă. Doctorul în drept nu a fost doar ministrul de externe al României (a fost obligat să demisioneze în 1997 după ce a acuzat că la vârful ziarelor de atunci existau oameni ai securității și nu a adus probele care i s-au cerut), ci mult mai mult. A fost în “consiliul înțelepților” (Convenția pentru Viitorul Europei) – un grup de gânditori cu multă profunzime intelectuală care au muncit vreme de mai mulți ani la elaborarea Constituției Europene (Tratatul de instituire a unei constituții pentru Europa) aprobată cu greu prin Tratatul de la Lisabona. Convenția pentru Viitorul Europei a fost condusă de un om de o noblețe rară, fostul președinte francez Valey Giscard d’Estaing și are ca motto o frază a lui Jean Monnet, unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene. Ce este mai nobil decât să contribui la un text care ar fi urmat să ducă pe un făgaș și mai bun Uniunea Europeană și ce este mai întristător când arunci asupra uneia din instituțiile sale fundamentale – Parlamentul European – suspiciunea corupției?
Adrian Severin a venit în politică odată cu tinerii “reformiști” ai lui Petre Roman. Avea 36 de ani când a intrat în primul parlament postrevoluționar și când a primt primul post în cabinetul Roman, cel de ministru pentru reformă și relația cu Parlamentul și nu a mai părăsit de atunci politica. În PSD (a plecat din partidul lui Roman, PD, în 1998) conduce un institut (Ovidiu Șincai) care și-a făcut un nume pe plan local, cu ambiția de a reprezenta ceva și pe scena internațională, asemenea unor alte instituții prestigioase din Europa care funcționează pe lângă partide politice. Este șeful deputaților PSD din Parlamentul European și este membru în prezidiul Partidului Socialiștilor Europeni, al doilea grup parlamentar ca forță din Parlamentul European.
Adrian Severin s-a “autosuspendat” astăzi din conducerea PSD până la clarificare situației, spune el. El neagă că ar fi făcut ceva ilegal însă oricum implicarea numelui său în scandalul inițiat de publicația britanică The Sunday Times (potrivit publicației ar fi luat mită pentru a introduce amendamente în reglementările europene) va lăsa mai multe urme decât se crede acum.