După ani buni de așteptare, s-a reușit reintroducerea asigurării
obligatorii a locuințelor. O astfel de asigurare era necesară din
motive economice și sociale, iar efectele sale benefice se vor
vedea în timp. Din punct de vedere economic, bugetul de stat ar fi
putut fi degrevat de zeci de milioane de euro într-o perioadă de
criză în care guvernul vrea să țină sub control deficitul bugetar
dacă această asigurare intra mai devreme în vigoare. Conform
datelor oficiale, cele 17 companii de asigurări care practică
asigurări facultative de locuințe au constituit aproximativ 10
milioane de euro rezerve de daună avizate pentru daune produse ca
urmare a inundațiilor din ultimul timp, iar dauna medie este în jur
de 4.000 de euro.
Ținând cont de faptul că inundațiile au afectat peste 7.000 de
locuințe, dacă această asigurare intra în vigoare cu o lună și
jumătate mai devreme, s-ar fi făcut o economie la buget de cel
puțin 30 mil. euro. În plus, bugetul de stat și bugetele locale au
o cotă de 40% de participare la fondul constituit din amenzile
contravenționale pentru cei care nu își asigură locuința, stabilite
prin lege. Conform estimărilor PAID (Pool-ul de Asigurare Impotriva
Dezastrelor, compania înființată de 13 asigurători), în jur de un
milion de locuințe vor fi asigurate în următoarele șase luni din
cele aproximativ 8,3 milioane existente. În acest moment, circa 2
milioane de locuințe sunt asigurate facultativ, iar pentru aproape
450.000 de proprietari cu probleme sociale autoritățile locale vor
plăti primele.
Chiar dacă în acest moment asigurarea obligatorie acoperă doar trei
riscuri și anume cutremur, inundații și alunecări de teren,
necesitatea introducerii ei rezidă și din interesul economic și
social al persoanelor fizice și juridice de a-și proteja
proprietățile, de a-și continua activitatea curentă sau de
producție, de a beneficia de un ajutor minim. Asigurarea
obligatorie poate fi interpretată și ca o modalitate de
solidaritate socială cu cei afectați de dezastre indiferent de
mărimea averii acestora, chiar dacă principiul care stă la baza
oricărei asigurări este cel al mutualității între membrii unei
comunități de risc. Principiul mutualității presupune participarea
tuturor asiguraților la formarea fondului de asigurare, iar de
acesta beneficiază doar cei care se confruntă cu riscul asigurat. O
altă componentă de natură socială este reprezentată de prețul
foarte mic al asigurării, astfel încât toate persoanele să poată
să-l plătească indiferent de puterea lor de cumpărare, în
comparație cu cel al asigurării facultative care este de câteva ori
mai mare, acest lucru fiind posibil și datorită faptului că
asigurarea obligatorie este atotcuprinzătoare, spre deosebire de
cea facultativă, care este selectivă și, prin urmare, mai
costisitoare. În presă au apărut opinii critice referitoare la
faptul că proprietarul unei vile și proprietarul unei garsoniere
confort 3 vor plăti aceeași primă, cumpărând aceeași acoperire de
20.000 de euro, inducându-se ideea greșită că prima de asigurare se
plătește în funcție de valoarea reală a bunului sau de puterea de
cumpărare a asiguratului. Indiferent de tipul asigurării, fie că
este vorba de o asigurare obligatorie sau facultativă, prima de
asigurare se calculează în funcție de suma asigurată iar în acest
caz suma asigurată de 20.000 de euro este aceeași pentru toți
asigurații, indiferent de valoarea bunurilor sau puterea lor de
cumpărare.
Cine dorește să-și extindă acoperirea până la valoarea reală a
bunului o poate face printr-o asigurare facultativă ce presupune și
plata unei prime suplimentare. În cazul producerii riscului
asigurat, pragul impus de lege de 10.000 sau 20.000 de euro în
funcție de tipul construcției din asigurarea obligatorie,
acționează în acest caz ca o adevărată franșiză deductibilă pentru
asigurarea facultativă, în sensul că pagubele care depășesc acest
prag intră sub incidența asigurării facultative, iar cele a căror
valoare se situează sub aceste niveluri rămân în sarcina asigurării
obligatorii. Despăgubirea la care are dreptul asiguratul în cazul
contractului obligatoriu se calculează în concordanță cu principiul
primului risc. Conform acestui principiu, despăgubirea este egală
cu paguba în limita sumei asigurate, fiind cel mai bun principiu de
despăgubire aplicat în asigurări din punct de vedere al
asiguratului.
Consider că această formă a asigurării obligatorii are și puncte
slabe ce trebuie remediate în viitor, deoarece în stabilirea sumei
asigurate și implicit a primei de asigurare nu se ține seamă de
suprafața locuințelor. De asemenea, nu se ține cont de faptul că
România este împărțită pe zone seismice, că există discrepanțe
între zonele geografice cu privire la riscul de inundații sau de
alunecări de teren, că există zone în care riscurile cuprinse în
asigurare nu se produc niciodată, iar în astfel de cazuri
asigurarea nu-și are rostul și acționează doar componența socială a
acesteia. Toate aceste elemente trebuie să fie luate în considerare
în viitor astfel încât fundamentarea tarifului de primă să se
realizeze pe baze actuariale, cât mai corect atât din punct de
vedere al riscului asigurat, cât și din punct de vedere social. În
acest sens, consider că e necesar ca pragurile privind suma
asigurată să fie înlocuite cu norme de asigurare stabilite pe
metrul pătrat de suprafață construită, iar cuantumul lor să fie
diferențiat în funcție de elementele menționate anterior.
Dan Armeanu este profesor universitar de finanțe și asigurări
la Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori,
Academia de Studii Economice, București
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.