De ce iubiți România?

Ținând cont că acesta este ultimul număr din 2011 al revistei Business Construct, am vrut inițial să trag o serie de concluzii asupra a ce s-a întâmplat în acest an și să explic ce greu ne va fi și în 2012. Știți probabil și voi de ce.

Apoi am vrut să scriu despre cât de sănătos poate fi un faliment, sub impresia tranzacției cu City Mall, proiect căruia i se acordă șansa unei “existențe decente”. La câți bani au plătit în 2006 australienii pe el, în următorul deceniu probabil nu ar mai fi plusat nimic în acest mall, care era condamnat astfel în fața unor “competitori” mai tineri, dar mai solizi, mai colorați și cu un pedigree mai bun. Cumpărându-l la preț de lichidare, noul proprietar, care este de fapt vechi, își permite să mai investească. Trebuie doar să aleagă nișa perfectă, deoarece din rățușca prea urâtă nu va putea face nimeni o lebădă imaculată.

Într-un final am zis să vă povestesc despre un lucru care m-a impresio­nat profund în toamna acestui an și mi-a dat speranțe că în România se întâmplă lucruri frumoase.

30 de tineri s-au strâns într-o dimineață pe Aeroportul Băneasa pentru a-și conduce colegul de 25 de ani la avionul spre Stuttgart, unde încearcă să se trateze de o boală rară. O descoperise în urmă cu o săptămână, după balul de absolvire a Facultății de Medicină.

300 de tineri s-au strâns câteva zile mai târziu în Piața Universității purtând halate albe, de proaspăt absolvenți de medicină, pentru a încerca să strângă 200.000 de euro, costul tratamentului din Germania.

Pe Facebook au format un grup de 1.600 de oameni în câteva zile. La meciul Steaua-Rapid au convins fotbaliștii să intre cu un banner de susținere în fața a peste 40.000 de spectatori. Au împânzit spitalele, apelând la doctorii români care nu îl pot trata pe colegul lor. Și au primit sprijin. Au făcut licitații cu lucruri personale, au alergat în crosuri caritabile și au convins artiști să dea spectacole pentru colegul lor, aflat în Germania.

Și în două săptămâni au strâns 175.000 de euro, sumă care la început părea de neatins. Colegul are acum o șansă, dar ține doar de el și de doctorii din Germania. Cei de-aici și-au făcut datoria.

Pentru mobilizarea și sacrificiul acelor tineri, eu am redescoperit un motiv pentru care iubesc România și cred că țara asta și noi toți avem șansa unui viitor mai bun. Voi de ce o iubiți?