În 2000, Iliescu s-a întors la Cotroceni, dar partidul lui nu avea majoritatea în Parlament. Liberalii au ascultat de cantecul de sirenă a lui Adrian Năstase și i-au sprijinit guvernul (era pericolul PRM, deh!) până ce distinsul flămând-șef de suflete politice de la Palatul Victoria a înghițit PD aproape cu totul, în orice caz l-a lăsat fără grup parlamentar la Senat. Mi-l aduc aminte pe Hrebenciuc numărând de câte suflete pierdute mai avea nevoie până ce PSD (cred că se numea PDSR atunci) să facă majoritatea la Senat. “Trei..doi..unu..bingo!” Când, peste un an, Valeriu Stoica rupea demonstrativ, în fața unei adunări liberale excitate, protocolul cu social-democrații era prea târziu. Năstase racolase destul să nu mai aibă nevoie de el.
În 2004, la Casa Dante, înaintea alegerilor, același Adrian Năstase în coaliția PSD “cruce” PUR” (cum numea Băsescu alianța PSD+PUR (viitorul PC) semna cu UDMR protocolul care îi asigura încă 4 ani de guvernare. Nu a fost să fie: PUR (condus de Dan Voiculescu) și UDMR au trădat PSD și doar așa a putut Alianța PNL-PD care pierduse alegerile să ajungă la guvernare. La câteva luni însă Băsescu a numit alianța cu PUR “soluția imorală”. Așa au ajuns Voiculescu și Băsescu dușmani de moarte – nu din cauza neprihănirii unuia și a ticăloșiei celuilalt (sau viceversa).
Doi ani mai târziu, Băsescu, hrăpăreț, a vrut întreg controlul și așa s-a rupt coaliția PNL – PD “Dreptate și Adevăr”, așa s-a făcut PDL cu fugarii din PNL, iar liberalii rămași ai lui Tăriceanu au guvernat cu sprijinul din opoziție al PSD până în 2008, dată după care trebia să se facă (sperau unii) adevarata alianță PSD-PNL.
Doar că Tăriceanu nu a răspuns “într-o duminică la telefon” și așa s-a ajuns la marea alianță PDL-PSD.
Nu e de râsul lumii istorioara asta mică de 10 ani? Atâtea trădări în așa scurt timp?
Restul îl știm: liberali și social democrații, într-o mare alianță de 70% cu Becali, Banias și Ritzi și toți fugarii din PDL care reintră în Parlament nu pentru că au făcut ceva pentru ai lor, ci binemeritați cu un nou mandat – validat e drept de popor – pentru că au trădat la momentul oportun.
Nu-mi fac griji pentru democrație și nici pentru calitatea ei. Dacă poporul o vrea pe Ritzi – despre care au vuit televiziunile și ziarele că e oglinda corupției din PDL – înapoi în Parlament, fie primit! Dacă poporul îl vrea pe Banias înapoi, fie primit, doar e vot uninominal! Cum sunt, cum nu sunt, au fost votați. Vorba domnului Ponta, din ședința de azi a PSD: “Așa suntem noi plagiatorii, mai votați!”
Nu spun, așadar: “democrația se sfarmă în ropot de aplauze”, ca în “Războiul stelelor”.
Dacă peste câțiva ani nu voi mai relata despre astea se va găsi un reporter isteț să o facă. Și peste 10 ani văzând el o nouă mare coaliție făcută să reziste cât imperiul lui Hitler făcându-se și desfăcându-se, un parlament care-și recuperează de sub o altă manta cercetații penal și traseiștii politici, poate va avea un deja-vu.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.