De ce nu fac schimb de autografe scriitorii, asa cum fac fotbalistii schimb de tricouri? La meciul pierdut de Romania in fata Italiei, doi jucatori de-ai lor s-au batut pentru tricoul lui Mutu. Pai spuneti si dumneavoastra! Credeti ca s-ar fi putut vedea scene ca asta la Gaudeamus?



Se poate sa nu am dreptate si sa intalnim destule zambete aparent binevoitoare, strangeri de mana studiate si ridicari din spranceana prietenoase, dar asta numai intre scriitori care nu au nimic de impartit. Si nici n-au avut vreodata.



Sinceritatea aceea transpirata n-o s-o vedem!



Desi fotbalul este un sport recunoscut pentru “datul la gioale”, luminile nocturnelor si camerele de luat vederi ne descopera surprize placute, intr-un razboi continuu, in care banii isi fac treaba linistiti. Scriitorii romani, care nu sunt profeti nici in tara lor, nici aiurea, vin sa demonstreze ca saracia strica la fel de mult ca luxul.



Despre snobismul nefericirii s-a mai scris si nu are nici un sens sa mai listez disputele de genul: “Eu am suferit mai mult”, versus “Tu n-ai trait pe vremea aceea”.



Nu pot sa nu remarc totusi ca, daca niste copii care nu au scoala nici cat am eu vacanta pot face un asemenea gest in fata unor tribune insetate de sange, se prea poate ca scoala pe care am facut-o noi sa nu foloseasca mai cu nimic bunului-simt, sinceritatii si recunoasterii valorii.



Poate ca ar fi bine ca la cenaclurile literare care inca mai respira sa se incinga si cate o miuta. Eventual in loc de. Sa vedem cum ne descurcam cu un domeniu unde golurile nu sunt o rusine, ci chiar scopul.



Poate ca asa vom ajunge la concluzia ca echipa nu inseamna sa scriem impreuna si ca – desi profund antisociali – suntem in stare sa “dam pase”.



Cu certitudine, nu trebuie sa lasam poetii sa joace in aparare. Cat despre eseisti, ei sunt mereu la mijloc.



Pe critici nu-i vad bine in poarta, dar eu as sta acolo cu placere. Imi place senzatia de razboi cu toata lumea si nu ma supar daca pierd, pentru ca ar fi o mare usurare sa n-am dreptate!



Astept cu incredere momentul in care voi fi destul de bun ca sa merit dusmani talentati. La care sa merg cu camasa in mana. Semnata si datata.