Vom încheia, peste numai o lună, un an greu. Dar greu va fi și anul 2013. Pentru că economia nu se va însănătoși, iar populația nu va trăi sensibil mai bine. Rămâne o singură speranță: că în 2013 vor fi asigurate condițiile pentru… Nu, nu pentru ieșirea din criză. Și nici pentru relansarea economiei. Până atunci mai avem de așteptat. Anul viitor, productivitatea muncii va continua să fie scăzută, rezultatele muncii nu vor fi competitive, iar multe produse fabricate în România nu vor fi încă performante.
Cum însă, în momentul de față, problema-problemelor este că societatea noastră nu are un cod concurențial, un astfel de cod devine un obiectiv cardinal pentru 2013. Altfel, puțini români vor lua în serios competiția în producție și nevoia de produse performante. Numai un cod concurențial va contribui la dezvoltarea unui temperament sănătos, dominat de logică economică și de curajul de a înfrunta problemele cele mai dificile.
Fără un cod concurențial vom continua să ne învârtim într-un cerc vicios. Criza va bloca creditele și investițiile, va reduce veniturile și consumul. Mai departe, acest blocaj va restrânge și mai mult afacerile și va obliga atât bugetul, cât și companiile să amâne creșterea retribuirii muncii. Iar forța de muncă nu va ieși din actuala stare de moleșeală. Cercul se va închide cu lovitura cea mai năpraznică, pe care o încasează bunăstarea populației.
Dar numai criza e vinovată? Desigur, nu. Mai există un motiv. Un motiv mai puțin legat de conjunctura actuală și mai mult de poverile istoriei. Căci suntem încă puternic legați de vechi reflexe, dobândite în anii de după al Doilea Război Mondial, fapt ce face să meargă prea lent ridicarea edificiilor noilor instituții pe temeliile deja turnate. Apoi, n-am învățat încă, în măsura necesară, să asigurăm valorificarea rațională a resurselor, organizarea cu fața la piață a producției de bunuri și de servicii. Și nici nu au fost încă alimentate cu combustibil toate acele locomotive în stare să grăbească înaintarea și, apoi, să tragă după ele întreaga economie. Numai un sistem integrat de piețe libere, care să funcționeze ca un ceasornic, va pune în mișcare toate aceste locomotive. Numai un astfel de sistem va fi capabil să transmită companiilor semnale de avertizare privind consumurile, personalul, folosirea resurselor, prețurile. Probleme greu de soluționat atât timp cât noi mergem înainte cu o economie divizată, o parte supusă regulilor pieței libere și alta – în restrângere, într-adevăr – cocoloșită sub mantaua uzată a statului ori sub cea a relelor deprinderi. Și nici nu vor fi soluționate cât timp întârzie pregătirea temeinică pentru a face față presiunilor competitive din Uniunea Europeană și din lumea largă.
Care e miza? Firește, bunăstarea. Iar visul de bunăstare e ultimul punct pe listă dacă oamenii nu sunt mințiți. Pentru că dacă nu sunt mințiți, dacă li se spune adevărul, vor afla că mai întâi trebuie să fie puse în mișcare investițiile, inovațiile, tehnologiile și strategia lucrului bine făcut. Ceea ce înseamnă că nu va fi de ajuns să avem un PIB cu plus și încă doi-trei indicatori buni, care să țină economia în picioare, pentru ca o mare parte a populației să ajungă la bunăstare. Problema nu va fi rezolvată fără să fie asigurată dezvoltarea țării atât din punct de vedere social, cât și economic.
România – țară emergentă – are un important potențial de dezvoltare. Nu e păcat să nu-l valorificăm? Noi am rămas însă atașați unei idei ciudate prezentă în dezbaterea mondială înaintea crizei: aceea a “sfârșitului dezvoltării”. Plecând de la convingerea că țările dezvoltate produc cu mult peste nevoile lor de consum și că oricum piețele din țările în curs de dezvoltare sunt deja suprasaturate de aceste produse. Dacă privim în magazinele noastre – în care importurile gem – acum, în criză, ca și înainte de criză, am putea socoti că această idee stă în picioare. Dacă avem însă în vedere faptul că importurile în exces umflă deficitul de cont curent și datoria externă, atunci ideea nu mai stă în picioare. Avem nevoie de dezvoltare ca să grăbim nu doar ieșirea din criză, ci și bunăstarea.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.