Cu cateva zile inainte ca politia moscovita sa calce sediul Iukos, in presa ruseasca a aparut un raport intocmit de un institut de cercetare politica numit Centrul pentru Securitate Nationala, unde se sustinea ca oligarhii pregatesc un complot impotriva presedintelui Vladimir Putin.
Raportul sustinea ca magnatii, nemultumiti de planurile presedintelui in materie de schimbare a legislatiei economice, s-ar pregati sa impuna, in locul lui Mihail Kasianov, un nou prim-ministru apropiat intereselor lor si sa schimbe Constitutia, astfel incat prerogativele presedintelui sa fie reduse, iar cele ale prim-ministrului sa fie extinse. Cei nominalizati in raport ca fiind uneltitorii impotriva lui Putin erau Mihail Hodorkovski, Roman Abramovici, Oleg Deripaska, Mihail Fridman, Vladimir Potanin si Andrei Melnicenko. Primii patru sunt cu totii miliardari, recunoscuti ca atare de revista Forbes, si nici o analiza despre istoria Rusiei dupa 1990 nu-i poate ignora, pentru ca notiunea de oligarh s-a construit pe faptele lor. De unde a aparut insa pe lista Melnicenko? In afara listei negre cu posibili conspiratori, Andrei Melnicenko figureaza intr-un clasament mult mai onorabil, al celor mai puternici oameni de afaceri sub 40 de ani din afara SUA, publicat de revista Fortune in septembrie anul trecut. Dupa datele de acolo, Melnicenko are o avere de 380 milioane de dolari, situandu-se pe locul al 24-lea intre tinerii intreprinzatori neamericani.
Omul este, intr-adevar, foarte tanar, chiar si pentru standardele rusesti in materie de varsta la care te poti imbogati: a implinit 31 de ani la 8 martie anul acesta si, judecand dupa figura de purcel voios si nevinovat, pare abia a iesit de pe bancile liceului, necum multimilionar in dolari si inca si complotist. Totusi, e proprietarul a jumatate dintr-unul din cele mai importante grupuri bancare din Rusia, cu active de 3 miliarde de dolari, si actionar al unui grup industrial cu active de inca pe atat, care controleaza mare parte din productia de tevi, de carbune si de ingrasaminte chimice a tarii.Ambele grupuri au comun numele MDM (Mejdunarodnii Delovoi Mir – Lumea Internationala a Afacerilor) si initial s-au constituit la fel ca multe alte grupuri financiar-industriale din Rusia anilor ’90 – mai intai se infiinta banca, apoi banca servea la finantarea cumpararii de la stat a unor fabrici din cat mai multe domenii industriale profitabile, apoi grupul se dezvolta, banca ramanand o componenta printre altele a grupului. Pana la un punct, la fel s-a format si MDM, care insa a cumparat nu de la stat cele mai multe din fabricile si minele detinute acum, ci intr-un asa-zis al treilea val al privatizarii in Rusia, adica in preajma crizei financiare din 1998. Atunci, perspectiva devalorizarii rublei si a propriului faliment i-a silit pe proprietarii fabricilor, cei ce le cumparasera de la stat in anii precedenti, sa le vanda la preturi de nimic afaceristilor mai norocosi, cum au fost atunci cei de la MDM. Ulterior, MDM a evoluat insa altfel decat, de pilda, grupul Menatep al lui Hodorkovski si Lebedev sau Interros al lui Potanin: grupul financiar a capatat autonomie si a crescut de unul singur, ajungand mai important decat cel industrial – cel putin din punctul de vedere al imaginii publice.O explicatie a acestei evolutii e de gasit in interesul lui Melnicenko pentru lumea bancara. Absolvent al Institutului Economic Plehanov, specializarea Finante-Credit, junele Melnicenko a avut diverse functii de conducere in banca MDM inca din 1993, cand a participat la fondarea ei, nefiind interesat sa dezvolte in jurul bancii sale atat un imperiu de fabrici, cat unul de banci. A fost apoi presedinte al consiliului de administratie din 1997 pana in octombrie 2001, dupa care a devenit presedinte al consiliului director al bancii, pentru ca din mai anul trecut sa fie numit presedinte al Grupului Financiar MDM.Mai ales in ultimii trei ani, grupul de banci construit cu asiduitate de Melnicenko in jurul bancii MDM, prin achizitii care au depasit granitele Rusiei (intre ele e si o banca din Letonia) si-a castigat o reputatie foarte buna in comunitatea financiara occidentala. Pe ansamblul bancilor rusesti private, MDM are cele mai bune ratinguri si cea mai importanta emisiune de eurobonduri in curs (200 de milioane de dolari), iar dupa 1998 a devenit prima institutie rusa care a reusit sa se finanteze prin emisiuni de titluri de valoare. Acum cateva zile, banca MDM a fost desemnata de revista Euromoney drept cea mai buna banca din Rusia, titlu pe care i l-a acordat anul trecut si revista The Banker.Politica lui Melnicenko a fost intotdeauna sa se distanteze de greselile altor bancheri rusi. A constatat ca rapoartele agentiilor de rating privesc cu suspiciune faptul ca intreg actionariatul grupului e concentrat in mainile lui, asa incat a decis sa vanda jumatate din actiuni asociatului si prietenului sau Serghei Popov, impreuna cu care a fondat, in 2000, Grupul Industrial MDM, unde au fost separate activitatile industriale ale MDM. Popov, absolvent al Institutului Politehnic Ural si specializat in energie termica, e acum presedinte al consiliului director al grupului, desi nici el n-are decat 32 de ani. Mai nou, Melnicenko si Popov merg mai departe cu castigarea increderii strainilor: au anuntat acum cateva luni ca vor sa diversifice si mai mult structura actionariatului si ca vor sa vanda un pachet minoritar de actiuni la Grupul Financiar MDM unui investitor strain, printr-o oferta de plasament privat.In fine, ca sa linisteasca temerea cea mai mare a strainilor – ca bancile MDM finanteaza avantajos fabricile MDM si pe cativa clienti alesi pe spranceana, asa cum se intampla in alte cazuri de conglomerate rusesti – Melnicenko a avut grija sa declare in presa financiara occidentala ca volumul creditelor acordate de bancile grupului catre companiile industriale ale acestuia nu are voie sa depaseasca 5% din activele bancilor. Si, daca acum patru ani, portofoliul de credite al MDM Bank era periculos de dezechilibrat (opt clienti, intre care Ruski Alumini si Sibneft, aveau 70% din credite), acum situatia e alta: banca s-a orientat spre companii ca Lukoil, Gazprom sau companiile de stat din industria nucleara si de aparare.
Avocatul si valutistul
Pana aici, totul se prezinta ca o poveste de succes cum nu sunt prea multe in Rusia, iar Melnicenko pare a reprezenta generatia urmatoare de oligarhi, departe de controversele care ii inconjoara pe cei imbogatiti in prima parte a deceniului trecut. In realitate insa, lucrurile nu sunt chiar asa de liniare. In primul rand, Melnicenko nu e un bancher profesionist, care sa fi realizat totul prin forte proprii. Inceputul carierei sale e de tot umil: pe cand avea 19 ani a deschis o casa de schimb valutar in Piata Octombrie din Moscova, majoritatea clientilor fiind traficantii de valuta, care schimbau rublele in dolari. Presa rusa l-a descris pe tanarul Andrei Igorevici ca pe un tip cu mare ambitie de a intra in lumea celor influenti, cu vagi cunostinte in domeniul economiei, dar care stia bine valoarea banilor si se orienta perfect in labirintul legislatiei privind exportul de valuta.Sansa lui a fost ca l-a cunoscut in 1993 pe Aleksandr Mamut, un jurist moscovit cu 12 ani mai mare decat el, care isi mai dorea sa infiinteze o banca (MDM) si avea nevoie de asociati capabili sa o conduca. Mamut avea din 1990 o firma de avocatura numita ALM, dupa initialele sale (Aleksandr Leonidovici Mamut), prin intermediul careia a izbutit sa-si castige repede legaturi in sfera puterii. In 1993, pe cand bancile proliferau precum ciupercile si oricine voia sa se imbogateasca isi deschidea propria banca, Mamut avea si el o “pusculita” – Compania de Finantare a Proiectelor (KOPF), denumita ulterior MDM. Aceasta s-a dovedit atat de energica in a aduna bani de la stat si a-i administra doar in folosul anumitor oameni de stat, incat in 1994 Mamut ajunge membru al unui consiliu guvernamental pentru politici industriale, in 1998 e uns consilier al administratiei prezidentiale a Rusiei, dupa ce fusese cooptat intr-un organism guvernamental de lupta impotriva crizei financiare. Casatorit cu fosta sotie a nepotului lui Leonid Brejnev, Mamut a fost in anii administratiei Eltin un membru notoriu al “Familiei”, cercul de apropiati ai Kremlinului si ai familiei Eltin: aici a intrat gratie magnatului Boris Berezovski si el l-a adus aici, dupa unele surse, pe actualul premier Mihail Kasianov. In 1999, Mamut a fost acuzat de fostul procuror general Iuri Skuratov ca ar fi oferit mita unor politicieni candidati pentru alegerile parlamentare din partea unor partide ostile lui Eltin; sumele oferite pentru ca respectivii sa renunte la candidatura, spre a lasa drum liber politicienilor “Familiei”, ar fi plecat de la 100.000 de dolari pentru un candidat si ar fi provenit dintr-un fond de 25 de milioane de dolari “pus la dispozitie de o companie petroliera neidentificata”.Mamut n-a fost pus sub acuzare nici pentru afacerea cu mita, nici pentru cel mai grav scandal in care a fost implicat – cel al spalarii de bani prin Bank of New York (BoNY). Dupa cum se stie, profitand de deschiderea bancilor occidentale fata de noua Rusie reformatoare, apropiatii Kremlinului, unii membri ai familiei lui Eltin, ca si diverse cercuri mafiote au inceput sa-si transfere masiv banii in strainatate, incepand cam din 1996. Circuitul ocolea fiscul prin aranjamente ale rusilor cu firme paravan, majoritatea offshore, catre care fondurile ajungeau prin banci elvetiene sau americane, estimarea banilor transferati astfel intre 1996 si 1999 fiind intre 7 si 15 miliarde de dolari. Bancile rusesti considerate de investigatorii americani ca aflate la originea circuitului au fost Flamingo si Banca de Depozite si Clearing (DKB), doua companii bancare minuscule ai caror proprietari au fost pentru o perioada MDM si Sobinbank. Mamut a negat insa ca MDM, ca actionar minoritar al bancilor respective, ar fi avut vreo treaba cu modul cum acestea isi administrau banii.
Rusia nu e a mea, nici a voastra
Din perspectiva de business, apropierea de Kremlin a lui Mamut a facut sa fie asimiliat grupului oligarhilor fideli “Familiei”, finantatori ai campaniei electorale a lui Eltin, intre care Roman Abramovici si Oleg Deripaska. E destul de logic, deci, ca MDM sa fi facut cele mai multe afaceri cu firme ale acestora, incepand de la faptul ca ei au fost principalii clienti ai bancilor MDM si sfarsind cu faimoasa lupta, inceputa anul trecut, de cucerire a actiunilor Sistemului Energetic Unificat (UES), monopolul energetic de stat aflat in pragul restructurarii. Colaborarea intre Melnicenko si Deripaska le-a castigat pana acum locuri in consiliul de administratie al UES si perspectiva ca firmele lor, MDM si Bazovii Element, sa-si asigure de pe acum actiuni la viitoarele companii care vor rezulta dupa spargerea monopolului UES.In ceea ce il priveste, Mamut si-a castigat faima de bancher, mai exact de director de banca, in stare sa aduca institutiei respective clienti cu greutate, ca urmare a relatiilor lui suspuse. Asa a fost si cu MDM, si cu Sobinbank, din consiliile directoare ale carora a facut parte incepand din 1997, respectiv 1999: el a adus drept clienti ai bancilor si compania petroliera Sibneft, si cea mai mare companie de diamante, Almazi Rossii-Saha, si compania de stat responsabila cu programul spatial, Energhia. Banca MDM se ocupa cu finantarea de proiecte si superviza alocarea fondurilor Bancii Mondiale; in plus, Mamut a colaborat intotdeauna bine cu oligarhii Mihail Fridman si Piotr Aven, patronii Alfa-Bank, ceea ce a facut mai usor ca MDM, Alfa si Sobinbank sa capete impreuna controlul asupra a jumatate din banii Comitetului de Stat al Vamilor, ceea ce implica si influenta asupra numirii sefului vamilor, si un control destul de clar asupra importurilor si al exporturilor Rusiei. Cu Piotr Aven, Mamut s-a aflat pe aceeasi lungime de unda si atunci cand a fost solicitat de Kasianov sa puna la punct un plan de reforma a sectorului bancar. Ceea ce voia Mamut – stabilirea unor limite minime de capital foarte exigente pentru banci si spargerea dominatiei Sberbank, CEC-ul rusesc – a nemultumit insa profund Banca Centrala, care a inceput sa puna bete in roate unora din proiectele bancii MDM de a se extinde cumparand alte banci. Unii comentatori spun ca divergentele cu banca centrala si nu faima proasta dobandita dupa scandalul BoNY au fost explicatia pentru care, in toamna lui 2001, Mamut a fost nevoit sa-si dea demisia din functia de presedinte al consiliului de administratie al Grupului Financiar MDM. E adevarat ca n-a stat mult pe bara: i-a fost oferita aceeasi functie la banca de investitii Troika Dialog, cea mai veche si cea mai respectata institutie de acest fel din Rusia, unde actualmente detine optiuni de cumparare pentru pana la 10% din actiuni. Alti comentatori spun ca demisia lui Mamut a fost pur si simplu urmarea unei dispute cu Andrei Melnicenko, dat fiind ca acesta din urma se saturase sa conduca grupul de unul singur, in timp ce Mamut se pastra pentru strategii si analize teoretice despre sistemul bancar. Fapt e ca mostenirea lui Mamut i s-a transmis lui Melnicenko: acum, cei doi sunt in mod tacit, dar natural, de aceeasi parte a baricadei cand vine vorba de luptele pentru putere din jurul Kremlinului. Pana acolo incat Melnicenko apare drept conspirator contra lui Putin, in numele oamenilor “Familiei”. E greu de spus cum se va descurca pana la urma cu o asemenea onoare. crenguta.nicolae@zf.ro