Povestea de dragoste dintre Mircea Eliade și Maitreyi Devi, poate una dintre cele mai frumoase și mai triste povești de iubire ale secolului XX, a născut romanul “Maitreyi” (publicat de Mircea Eliade în România, la anul 1933), apoi, peste mai bine de 40 de ani, romanul-replică “It Does Not Die” (publicat de Maitreyi mai întâi în bengali, tradus apoi în engleză, în anul 1976).
Volumul “În arșița dragostei” de Maitreyi Devi cuprinde poemele scrise în 1972 (după ce autoarea a aflat, cutremurată, de existența romanului ce-i poartă numele), fragmente din corespondența purtată cu Sergiu Al-George, mesagerul destinului (căci, aflat în India, el i-a vorbit primul lui Maitreyi Devi despre Maitreyi ca eroină de roman), ca și alte mărturii despre pasiunea ieșită din comun și urmările ei, făcute de Chabu, sora lui Maitreyi, de fiul și de nora ei.
Cartea concepută de Adelina Patrichi cuprinde povestea pasiunii târzii trăite de Maitreyi, ce pune în altă lumină atât romanul lui Mircea Eliade, cât și “Dragostea nu moare” scris de Maitreyi Devi ca replică, reluând povestea din perspectiva ei, cu alte comentarii și alte detalii. Maitreyi, la aproape 60 de ani, a putut trăi, în sfârșit, tot ce înăbușise în anii scurși după despărțirea de Mircea Eliade. Pasiunea reprimată a răvășit nu doar propria viață, ci și liniștea celor apropiați, a provocat scandal în societatea indiană ghidată încă de reguli stricte.
” În arșița dragostei” este “dosarul unei pasiuni” trăite intens și la 16 ani și la aproape 60.
Maitreyi Devi este unică în lumea indiană, prin talentul poetic și opera vastă, scrisă în bengali și în engleză tot așa cum în cultura noastră și Mircea Eliade se singularizează prin bogăția prozei și vastitatea operei științifice.