Există o specie mai puțin obișnuită de femei care n-au astâmpăr, nu se mulțumesc cu nimic din ce le este dat – și uneori le este dată o condiție ingrată și umilitoare, alteori una onorabilă, dar insuficientă pentru ceea ce iși doresc sau ceea ce natura proprie le cere. Un asemenea exemplar pare să fi fost și Pan Yuliang (1899-1977), pictorița chineză a cărei biografie neobișnuită și spirit nonconformist au atras-o pe scriitoarea americană Jennifer Cody Epstein. Aceasta ii urmărește traseul existențial și artistic in primul ei roman: “Pictorița din Shanghai”.
Interesul pentru viețile unor artiști rămași intr-o zonă de umbră sau penumbră, femei in mod deosebit, reflectă fascinația cititorilor pentru variatele forme ale confesiunii (jurnal, memorii, autobiografie, corespondență), ca și pentru document, pe de o parte, iar pe de altă parte, probabil sub influența școlii mentalităților din cercetarea istorică, preocuparea pentru părțile rămase obscure din fenomenele artistice majore.
Am descoperit-o pe Remedios Varo prin intermediul romanului “Vânătoarea de stele” de Zoe Valdes, vine acum altă revelație șocantă: Pan Yuliang, pictorița care trece dintr-o lume in alta, absorbind originalitatea din interferența celor două culturi atât de diferite – o moștenire fabuloasă depozitată in gene și in amintiri, o receptivitate uluitoare față de innoirea adusă de impresionism in artă.
Autoarea a apelat la o succesiune de miniromane ca să construiască povestea unei astfel de vieți. Primul ar fi cel al copilăriei – povestea orfanei se află miezul evoluției viitoare: inteligență și rezistență psihică, reticență față de orice iubire și devoțiune, retragere in sine și voință imensă. Orfana este crescută de un unchi dependent de opiu, dar care are și meritul erudiției de autodidact și cel rar, de a o convinge să aibă incredere in ea insăși, pentru că poate realiza tot ce iși propune. Același unchi o vinde unui bordel.
De aici, povestea ei pare desprinsă din “Memoriile unei gheișe” de Arthur Golden (Editura Humanitas, 2006, traducere de Oana Cristescu) sau din “Pavilionul plăcerii” de Mingmei (Editura Trei, traducere de Laura Fota): experiența pe care o capătă in “salon”, inițierea in arta seducției, ucenicia făcută pe lângă cea mai căutată dintre fete, cu amestecul prieteniei și al relației amoroase. Și inevitabila apariție a unui bărbat superior care o eliberează și ii deschide porțile cunoașterii.
Cele mai interesante miniromane abia acum urmează: romanul de dragoste, in aparență comun pentru lumea chineză și japoneză (tânara devine a doua soție, cu propria ei casă), in esență ieșit din comun: bărbatul care descoperise că avea inteligență, gust și memorie (cum o dovedește concursul lor de recunoaștere a poeziei pornind de la cuvinte cheie) o obligă la o instrucție de autodidactă, in paralel cu dorința de a picta și talentului ei rămase mult timp secrete pentru ea insăși.
Iubirea necondiționată a lui Pan Zanhua o propulsează in aventura picturii, Yulian ajunge studentă la Academia de artă din Shanghai, apoi bursieră in Parisul boem al anilor nebuni și revine intr-o Chină sfâșiată de război și iarăși inapoi in Europa. Traseul pictoriței care iși caută calea este indiscutabil cea mai originală istorie din roman: sărăcia, incăpățânarea de a-și urma destinul, curajul de a picta nuduri sfidând prejudecățile și ipocrizia unei lumi și mai ales consecvența de a rămâne ea insăși.
“Pictorița din Shanghai” de Jennifer Cody Epstein vorbește discret despre drama artistului prins fără să vrea și fără să știe in jocurile istoriei, despre două orașe fabuloase, Parisul ce a intrat demult in imaginarul nostru și incă necunoscutul Shanghai cosmopolit, despre impresionsim și arta chineză. Romanul dovedește interesul tot mai puternic pentru China, de la care cred că ne vor vine surprize uriașe in anii ce vin.
Jennifer Cody Epstein, “Pictorița din Shanghai”, traducere din engleză și note de Raluca Cimpoiașu, Editura Humanitas fiction, colecția “Raftul Denisei”.
Elisabeta Lăsconi, eseist și critic literar. Absolventă a filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut in 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată in două cărți (“Oglinda lucioasă, oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul bănățean”, Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele “Adevărul literar și artistic”, “Caiete Critice”, “Cultura”, “România literară”, “Viața Românească”.