Prima zapada este startul de sezon pentru cei care lucreaza in domeniul blanariei. Cu cat primii fulgi cad mai devreme, cu atat vanzarile incep sa urce mai repede; cu cat vremea rea tine mai mult cu aat vanzarile sunt mai mari. Din cauza puterii mici de cumparare a majoritatii romanilor, segmentul de piata carora se adreseaza producatorii de haine de blana s-a ingustat insa treptat si s-a redus doar la cei cu venituri peste medie.
Ionel Olteanu, directorul societatii bucurestene Astrahanul, considera ca pentru a rezista in acest domeniu trebuie sa oferi toata gama de servicii, adica pe langa comert cu produse din blana, trebuie sa faci si reparatii, transformari sau modificari ale unor haine mai vechi. “Foarte multi meseriasi evita acest gen de prestari de servicii si se axeaza doar pe comert, care insa nu merge tot timpul – depinde de vreme si de situatia economica generala”.
Ionel Olteanu lucreaza in domeniu de peste 30 de ani, iar la Astrahanul de la varsta de 20 de ani, de pe vremea cand societatea era cooperativa mestesugareasca. Imediat dupa Revolutie a preluat societatea si a devenit asociat unic, investind initial putin, in jur de 200.000-300.000 de lei. “Directorii care erau pe atunci isi pastrasera conceptiile vechi. Imediat dupa ce am preluat societatea am schimbat intai si intai atitudinea fata de client”, isi aminteste Olteanu.
Aproximativ 70% din zi, Ionel Olteanu schimba haina de director cu halatul de muncitor si lucreaza impreuna cu cei cinci angajati la croirea banurilor, la reparatii sau modificari de haine.

Unde se imbraca Ion Iliescu
Magazinul societatii, care si-a pastrat locatia initiala din 1950, cand a fost infiintata cooperativa, are la vanzare mantouri, scurte si caciuli de blana, dar si manusi sau papuci din piele. Un mantou lung costa intre 8 si 10 milioane de lei – din blana de miel sau iepure – si 100 de milioane de lei – din blana de vizon. O jacheta costa intre 5-6 milioane de lei si 70-80 milioane de lei, iar o caciula intre 700.000 si 4-5 milioane de lei.
“Daca inainte de 1989 si pana prin 1994 mult mai multi oameni, din absolut toate toate categoriile sociale, isi permiteau sa-si cumpere o haina de blana, chiar daca nu din cea mai scumpa, acum situatia s-a schimbat, ceea ce ne afecteaza foarte mult”, spune Olteanu. In ultimii ani, cererea exista in timpul sezonului rece, dar mai mult pentru produsele de pret mediu, intre 15 si 20 de milioane de lei, din blana de bizam, astrahan, Mouton Dore sau pentru cele realizate din bucati.
Olteanu are insa si clienti fideli, care vin la magazin de 25 de ani. Chiar daca unii dintre ei nu mai au aceeasi conditie sociala ca pe vremuri, i-au ramas clienti pe partea de servicii. Sunt cazuri cand aceeasi haina i-a trecut prin mana directorului societatii de doua-trei, de-a lungul timpului. “In urma cu 25 de ani, cand aveau bani, au cumparat haina de la mine, acum zece ani au reparat-o, iar dupa alti cativa ani au revenit ca sa o modifice – de exemplu, din haina lunga sa faca o jacheta”.
Firma are si clienti din lumea politica sau artistica, precum Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Gheorghe Dinica, Marin Moraru sau Ion Lucian. Seful statului, Ion Iliescu, se numara printre clientii sai, iar pe ministrul Justitiei, Rodica Stanoiu si ministrul Turismului, Dan Matei Agathon ii are clienti, dupa cum spune Olteanu, chiar dinainte de a deveni persoane publice.

Mai greu e vara
Materia prima folosita – toata gama de blanuri naturale, de la miel, iepure pana la vizon si chinchilla – este romaneasca si este procurata de la crescatoriile de animale de blanuri de lux de la Bacau sau Targu-Mures ori de la producatorii privati. “Cred ca mai mult de 80% dintre crescatoriile pentru blana s-au desfiintat, de exemplu cele de la Suceava, Satu Mare, Pitesti si Malu Rosu. Acest lucru a dus la o lipsa de materie prima pe piata interna si la intrarea materiei prime de import, ceea ce a avut drept consecinta imediata cresterea preturilor la produse”.
Pe piata romaneasca au aparut, imediat dupa Revolutie, numeroase firme care produc sau comercializeaza articole din blana naturala, dar unele dintre acestea au disparut dupa un an sau doi. “Nu te poti ocupa de asa ceva, nu poti rezista pe piata daca nu esti de meserie si daca nu oferi toata gama de servicii. In plus, aceasta nu este o afacere care sa aduca un castig imediat. Sunt sezoane cand nu merg vanzarile si atunci cei care s-au axat numai pe comert nu au cum sa reziste”, explica Olteanu.
Cea mai importanta concurenta pentru Astrahanul, dupa cum afirma Ionel Olteanu, o constituie comerciantii de produse vandute la colt de strada sau in targuri. Problema cea mai mare nu este insa concurenta, cat faptul ca acest tip de afacere are un grad mare de sezonalitate. Lunile in care merg bine si vanzarile, dar si serviciile de reparatii sunt din noiembrie pana in februarie-martie. “Perioada de vara merge greu. Atunci mai facem reparatii si transformari pentru cei care sunt prevazatori si nu lasa totul pe ultimul moment. Si ne pregatim pentru sezonul urmator”.

Exportul face toti banii
In 1922, Ioan Secheli a infiintat la Orastie un atelier de blanarie care ulterior s-a dezvoltat, devenind, in 1938, Prima Fabrica Sistematica de Blanuri. Dupa nationalizarea din 1948, fabrica lui Ion Secheli s-a numit Fabrica Vidra, care s-a transformat in Favior Vidra, unul din cei mai mari producatori de blanuri din Romania.
In 1994, Favior Vidra – Compania de Blanuri a fost una dintre primele trei societati la care privatizarea a inceput prin oferta publica de actiuni, organizata de Fondul Proprietatii Private V Oltenia. In 1996, Programul Asociatiei Salariatilor a cumparat pachetul majoritar de 51% din actiuni, ceea ce a incheiat privatizarea societatii.
La ora actuala, societatea produce haine, jachete, geci, veste, caciuli, manusi, papuci de casa, precum si echipamente de protectie din piele si blana (ovine, caracul, vulpe, iepuri, nurca, nutria). Directorul comercial al societatii, Ioan Marta, afirma ca de patru ani de zile procesul de fabricatie nu a mai fost intrerupt de-a lungul anului. Inainte, in perioada decembrie – aprilie activitatea era oprita din lipsa de comenzi. “In ultimii ani a crescut si activitatea de export care, la ora actuala, a ajuns sa reprezinte 85% din activitate. Suntem prezenti pe pietele din Italia, Turcia, Germania, Ungaria, Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii. In 2001, valoarea exportului a fost de peste cinci milioane de dolari”, explica Marta.
Anul trecut, cifra de afaceri a societatii a fost de 5,8 milioane de dolari, iar profitul net a fost de 386.000 de dolari.
Favior Orastie are 761 de angajati si magazine in toata tara – doua la Orastie si cate unul la Bucuresti, Bacau, Targu Mures, Zalau, Suceava, Vatra Dornei, Onesti, Braila, Barlad, Timisoara. “Magazinele merg destul de bine si nu le inchidem pe perioada verii. Atunci vindem produsele in rate, cu pastrarea marfii in magazin si ridicarea acesteia numai dupa plata integrala a produsului”.
Pe langa magazine, Favior lucreaza cu alte 100 de firme in regim de contract de mandat. “Adica noi le dam marfa, iar ele ne aduc banii dupa ce au vandut produsele”.
Materia prima folosita este in mare masura importata din Italia sau procurata de la crescatoriile din tara (20-30%). “Doar jumatate din produsele confectionate din materia prima romaneasca pot merge la export, pentru ca nu toata indeplinesc conditiile necesare; blana de oaie turcana, de exemplu, este mai aspra”, explica directorul comercial al societatii.
O haina lunga din blana de import costa 20 de milioane de lei, o haina trei sferturi – 12 milioane de lei, iar o scurta – 5-6 milioane de lei. “Pretul difera in functie de model si de tipul de blana din care sunt confectionate. De exemplu, pieile numite spic sunt foarte cautate in Rusia sau Italia”.
Pe anul 2002, capacitatea de productie a societatii este de un milion de bucati piele neprelucrata pentru procesare, 50.000 de bucati pentru fabricarea hainelor din blana nobila pentru femei si barbati, 25.000 de perechi de manusi, 20.000 de perechi de papuci de casa si 10.000 de gulere de blana.
Principalii concurenti ai Favior sunt producatorul de blanuri Rovex Oradea (fostul “1 Mai”), dar si “turcii care vin cu haine si le vand prin targuri si la colt de strada”.
Ioan Marta afirma ca piata interna merge destul de greu in ultimii ani, din cauza  scaderii nivelului de trai al romanilor. Acesta este si motivul pentru care activitatea firmei s-a indreptat mai ales spre export. “Piata interna nu trece de 100 de miliarde de lei pe an, iar in ultimii ani a fost intre 70 si 100 de miliarde de lei anual”.

Subiecte #alte#cald#De#lucruri#lume#n-ar#oldid16353#Parca#pe#tine