Colectia “For dummies”, pe care multi dintre cititorii romani au avut prilejul s-o admire, rasfoiasca, treaca din mana-n mana ca pe o curiozitate si chiar s-o citeasca – cu folos – in varianta romaneasca a Editurii Teora (cu inspirata, vesela si doar domol ofuscanta traducere a genericului – “Pentru ton(t)i”), este, in momentul de fata, unul dintre cele mai bine vandute produse pe piata internationala de carte. Faptul ca, in aceste conditii, la noi a defunctat dupa doar cativa ani de la aparitie, iar incinerarea nu a avut parte de nici un ferpar, este un mister a carui dezlegare nu o putem, cu siguranta, afla in competenta in materie de marketing a editorilor, ci, probabil, in spiritul de o inconsolabila demnitate al cititorului roman, care nu admite sa fie facut prost si sa mai si dea bani pentru asta.
Conceptul colectiei s-a nascut – se zice – la o crasma newyorkeza, in 1987, atunci cand tanarul editor John Kilcullen, dornic sa lanseze o noua serie de carti despre informatica pentru incepatori, le-a aruncat comesenilor, mai in gluma, mai in serios, intrebarea intemeietoare: “Ce-ati spune daca s-ar chema MS-DOS pentru dummies (natangi)”. Asa s-a chemat, asa se cheama si acum, iar primul titlu a aparut in 1991, avandu-l pe coperta, in alb si negru, pe Mr. Dummy, un soi de ochelarist, ori poate doar individ exorbitat, nu-mi dau seama, avand mai degraba aer de “nerd” decat de tont, dar ale carui instrumente vizuale par niste toarte salvatoare de care se pot agata toti cei ce vor sa se initieze intr-un domeniu anume. Iar cu vremea, domeniile s-au inmultit nelinistitor. Daca la inceput invatam impreuna cu dl. Dummy despre Word, Corel, Excel, Adobe, AutoCad, deci despre cum sa folosim calculatorul, programele de ultima ora si noile tehnologii, acum, noi, ignarii, ne putem spanzura de toartele ochelaristului ca sa ne salvam de la inecul in Marketing, in Business Plan, in Home Buying, dar si in Gradinarit (cu subteme de tipul Flori cu bulbi sau Gazon), Diabet, Astm s.a.m.d. Secretul acestor ghiduri practice si ametitorul lor succes comercial (35 de milioane de exemplare vandute pana in prezent) sta, desigur, in puterea de sinteza, in informatia bine aleasa si accesibil expusa, in faptul ca oricare dintre cele 30 de capitole ale oricarui volum poate, la intamplare, sa demareze lectura, dar, mai presus de orice, in tonul haios al autorilor, care se adreseaza cititorilor amical, simpatic, cu batai de incurajare pe umar si, daca subiectul o cere, chiar cu “sex cathedra”.
Daca in anumite tari, expresia “for dummies” a ramas netradusa (vezi Germania sau Spania), in Franta, bunaoara, ea a devenit “pour les nuls”, adica pentru nuli sau nulitati. In plus, francezii au facut (normal!) si un soi de franciza: in sensul ca au preluat nu doar traduceri, ci au si adaptat conceptul american spiritului national si temelor lui favorite. Asa a aparut, recent, “Istoria Frantei pentru nuli” scrisa de un autor francez (Jean Joseph Julaud), carte care s-a vandut in 300.000 de exemplare!
Iata un motiv in plus sa traiesc cu amar regret disparitia colectiei de pe piata romaneasca. Cat de mult mi-ar fi placut sa avem in librarii o Istorie a comunismului pentru tonti (titlu deja cerut de la cel mai inalt nivel), sau o Istorie a literaturii romane pentru tonti (desi se pare ca, avand un titlu schimbat si un numar mult mai mare de pagini – basca fotografii – decat ingaduie colectia, aceasta a si aparut si isi pregateste un supliment de tiraj).