De zece ani, firul rosu este pierderea unui milion de locuitori

De aproape un deceniu, Romania se afla intr-un declin demografic inexorabil. An de an, populatia scade si devine, in acelasi timp, tot mai batrana. Cifrele furnizate de Comisia Nationala pentru Statistica sunt revelatoare in acest sens: de la 23,2 milioane de locuitori, in 1990, populatia Romaniei a scazut pana la 22,4 milioane de persoane anul trecut. In acest interval, tara a pierdut, asadar, aproape 4 % din locuitorii sai. Cauzele sunt multiple, tinand, in egala masura, de situatia economica dificila, dar si de schimbarile produse in mentalitatea romanilor. Chiar daca emigratia – foarte puternica in perioada 1990 -1995 – a contribuit din plin la acest declin (peste 230.000 de romani preferand sa-si construiasca un viitor mai bun in Occident), ea nu constituie principalul factor al depopularii. La radacina problemei se afla scaderea catastrofala a natalitatii. Romania sfarsitului de secol are tot mai putini copii. Desi in intervalul 1990 – 1999 ponderea populatiei feminine de varsta fertila (15 – 49 de ani) a crescut, acest lucru nu a dus si la o sporire a natalitatii. Explicatia: majoritatea cuplurilor se casatoresc din ce in ce mai tarziu. Dependenti in mare masura de sprijinul financiar al parintilor, tinerii pun pe primul plan securitatea lor economica (terminarea studiilor, obtinerea unui serviciu cat mai bun, dobandirea unei locuinte). In aceste conditii, decizia de a avea un copil – de cel mai multe ori, unul singur – este luata relativ tarziu, in jurul varstei de 30 de ani. Generatiile noi sunt tot mai putin numeroase, tot mai “diluate”, in timp ce, la cealalta extremitate a piramidei varstelor, se aduna o populatie imbatranita si cu o stare de sanatate fragila. “Ponderea populatiei de 60 de ani si peste este astazi de 18%. Ea ar putea ajunge insa la 40 de procente in anul 2050”, declara Vasile Ghetau, profesor de demografie in cadrul Universitatii Bucuresti. Multa lume s-ar putea intreba ce importanta are dimensiunea populatiei unei tari? Ar conta mai mult pe plan international o Romanie cu 25 de milioane de locuitori, decat una cu 20 de milioane? Probabil ca da! Adevarata problema este insa in ce masura contribuie capitalul uman la prosperitatea unei natiuni. Or aici, lucrurile sunt cat se poate de clare: “Faptul ca raportul dintre populatia adulta si cea varstnica ar urma sa scada de la aproximativ 3,5/1 in prezent, la 1,5/1 in anul 2050, ar avea implicatii extrem de grave asupra capacitatii de finantare a bugetului de asigurari sociale si de sanatate”, subliniaza Vasile Ghetau. Romania nu este nicidecum singura tara care se confrunta cu aceasta problema. Exceptand Franta si Irlanda, toate statele Uniunii Europene cunosc o stagnare sau o scadere a populatiei. Numai ca acolo, situatia este tratata cu seriozitate iar masurile sunt luate din timp. Franta – a carei populatie a crescut cu doua milioane in acelasi interval in care Romania a pierdut aproape un milion de locuitori – este ingrijorata de impactul pe care il va avea, peste un deceniu, ajungerea la varsta de pensionare a primei generatii numeroase nascute dupa cel de-al doilea razboi mondial. La momentul respectiv, fiecarui pensionar francez ii vor reveni 2,1 persoane active. Or Romania se afla, inca de pe acum, intr-o situatie cu mult mai grava: numarul pensionarilor l-a depasit deja, incepand de anul trecut, pe cel al salariatilor. Involutia demografica actuala nu va face decat sa perenizeze aceasta stare de fapt, care ar reprezenta un cosmar chiar si pentru cele mai dezvoltate tari ale lumii. “Chiar daca am admite o redresare a conjuncturii demografice pe termen mediu (…) deteriorarea structurii pe varste este iremediabila si, pe termen mai lung, efectele demografice si socio-economice vor fi oricum, negative, in lant. Fara a mai vorbi de perspectiva inregistrarii, in anul 2050, a unei populatii cu putin peste 16 milioane de persoane”, precizeaza Vasile Ghetau. Un raport recent al Natiunilor Unite releva ca singura modalitate prin care tarile industrializate ar putea face fata scaderii populatiei active o reprezinta importul de forta de munca din tarile lumii a treia. Se sugera, spre exemplu, ca Germania ar putea fi nevoita sa accepte sosirea a peste un milion de imigranti anual numai a mentine actualul raport dintre salariati si pensionari. Impotmolita intr-o tranzitie care se prelungeste mereu, Romania nu ar putea recurge nici macar la solutia imigratiei pentru a-si stopa declinul demografic.